Covorul în living: dimensiune și așezare

Covorul este piesa care transformă un grup de mobile într-o zonă. Fără el, canapeaua, fotoliile și măsuța plutesc fiecare pe cont propriu pe o pardoseală mare; cu el, devin un loc. Este și piesa cumpărată cel mai des greșit: prea mică, pentru că în magazin un covor de 160×230 cm pare uriaș, iar acasă, sub o canapea de 230 cm, arată ca un preș.

Articolul de față răspunde întâi la întrebarea de dimensiune, apoi la cele de material, grosime, siguranță și întreținere. Pentru restul zonei de relaxare, canapea, așezare, lumină, pornește de la ghidul complet de amenajare a livingului.

Regula de bază: mai lat decât canapeaua

Oricare ar fi așezarea, covorul trebuie să fie mai lat decât canapeaua pe care o ancorează. Un covor mai îngust decât canapeaua face grupul de mobilier să pară nerezolvat, indiferent de model și de preț. O canapea răspândită de trei locuri are 228 cm lățime; pentru ea, un covor de 160 cm lățime nu intră în discuție, iar formatul 200×300 cm, așezat cu latura de 300 cm de-a lungul canapelei, este minimul. Cum se citesc dimensiunile unei canapele este explicat în articolul despre cum alegi canapeaua.

De aici, cele trei așezări uzuale, cu dimensiunile pe care le recomandă un producător de covoare în ghidul său de dimensiuni:

1. Covorul centrat, mobilierul în afara lui

Covorul stă în mijlocul grupului, iar canapeaua și fotoliile îl înconjoară la distanțe egale, fără să calce pe el. Dimensiuni: 170×240 sau 200×300 cm. Este așezarea pentru camerele mici și pentru covoarele valoroase, pe care nu vrei să stea mobila. Funcționează doar dacă mobilele sunt aproape de covor, la câțiva centimetri; dacă rămâne pardoseală goală lată între covor și canapea, efectul de „preș” apare imediat.

2. Picioarele din față pe covor

Cea mai folosită așezare și cea mai iertătoare. Picioarele din față ale canapelei și ale fotoliilor stau pe covor, cele din spate pe pardoseală. Dimensiuni: 200×300 sau 250×350 cm, cu covorul cu circa 20 cm mai lat decât canapeaua de fiecare parte. Pentru canapeaua de 228 cm din exemplu rezultă un covor de cel puțin 270 cm lățime pe latura paralelă cu canapeaua, deci formatul 250×350 așezat cu latura lungă de-a lungul canapelei, sau 200×300 dacă accepți ca marginile covorului să fie aproape de capetele canapelei.

3. Tot mobilierul pe covor

Canapeaua, fotoliile și măsuța stau integral pe covor, cu cel puțin 15 cm între canapea și marginea covorului. Dimensiuni: de la 250×350 până la 350×450 cm. Este așezarea livingurilor mari, în care covorul desenează o „cameră în cameră”. Într-un living de bloc rareori încape; într-un open space este cea mai bună delimitare a zonei de relaxare față de bucătărie și masă, subiect detaliat în articolul despre livingul open space.

Colțarul și cele două canapele

Pentru colțar, același ghid recomandă un covor de 300×400 cm cu un colț aliniat la colțul interior al colțarului, astfel încât ambele brațe ale canapelei să stea pe el. Pentru două canapele față în față, covorul le încadrează pe amândouă, de 300×400 sau 350×450 cm, depășind mobilierul cu cel puțin 20 cm pe toate laturile.

Covorul de sub masă

Când livingul găzduiește și masa, covorul de sub ea are o singură regulă: scaunele trebuie să rămână pe covor și când sunt trase, altfel picioarele din spate se agață de margine la fiecare ridicare. Ghidul de dimensiuni al aceluiași producător dă pentru o masă dreptunghiulară de 6–8 locuri un covor de 200×300 cm, pentru una de 8–10 locuri 300×400 cm, iar pentru mesele rotunde sau pătrate de 4–8 locuri 250×250 sau 250×350 cm. Sub masă, covorul trebuie să fie și ușor de curățat: fir scurt, țesut plat sau material sintetic lavabil, pentru că acolo cad firimituri și se varsă pahare.

Orientarea și culoarul de trecere

Latura lungă a covorului merge de regulă paralel cu canapeaua, pentru că așa acoperă toată lungimea ei și lasă loc în față pentru măsuță și fotolii. Verifică apoi ce rămâne în jur: dacă marginea covorului cade exact pe culoarul principal de trecere, oamenii vor călca permanent pe margine, care se va ridica și se va uza. Covorul fie se oprește clar înainte de culoar, fie trece dincolo de el; marginea pe mijlocul traseului este cea mai proastă variantă.

Materialul

Lână

Elastică, își revine după urmele de mobilă, respinge natural murdăria uscată și arată bine ani la rând. Lasă scame în primele luni, nu îi place umezeala și este cea mai scumpă dintre variantele curente. Pentru zona de relaxare a unui living folosit zilnic este alegerea clasică.

Bumbac, in, iută și alte fibre vegetale

Covoarele țesute plat din bumbac sunt ușoare, uneori lavabile în mașină, potrivite sub masă și în camerele copiilor. Iuta și sisalul sunt rezistente și dau textură, dar sunt aspre sub picioarele goale și se pătează ireversibil de la lichide. Inul este frumos și fragil.

Fibre sintetice

Poliesterul, polipropilena și poliamida rezistă la pete, se curăță ușor și costă puțin; polipropilena este cea mai ieftină și cea mai puțin rezistentă la zdrobire, poliamida cea mai durabilă. Covoarele „lavabile”, cu suport de cauciuc, se spală în mașină și sunt soluția practică în casele cu copii mici și animale. Dezavantajele sunt aspectul mai plat, încărcarea electrostatică și faptul că nu îmbătrânesc frumos.

Viscoză și mătase artificială

Arată luxos și strălucesc, dar se pătează de la apă, se zdrobesc sub mobilă și se curăță greu. Sunt pentru dormitor sau pentru zone fără trafic, nu pentru livingul principal.

Clasele de utilizare și ce înseamnă pentru un covor

Mochetele și dalele textile se clasifică după standardul european EN 1307 în clase de utilizare, după uzură, păstrarea aspectului și proprietăți suplimentare; clasele sunt cele din EN ISO 10874: 21 pentru solicitare moderată (dormitor, cameră de oaspeți), 22 pentru solicitare normală (sufragerie, living), 23 pentru solicitare ridicată (hol, bucătărie), iar 31–34 pentru spații comerciale. Standardul exclude explicit covoarele și traversele, deci pe eticheta unui covor de living nu vei găsi obligatoriu o clasă. Logica rămâne însă utilă: un covor pentru zona de canapea trebuie să reziste la solicitarea unui living (clasa 22 ca ordin de mărime), iar unul așezat pe traseul spre balcon sau sub masă, la solicitarea unui hol. Când un producător declară totuși o clasă pentru covorul lui, este un semn bun; când nu, întreabă de densitatea firului și de greutatea pe metru pătrat, care spun același lucru.

Înălțimea firului și grosimea

Covorul cu fir lung (shaggy) este moale sub picioare, dar reține praful, se zdrobește sub mobilă și face măsuța instabilă. Covorul cu fir scurt sau țesut plat se curăță ușor, ține mobila stabilă și lasă ușile să se deschidă. Pentru living, firul scurt sau mediu este alegerea practică; firul lung merge în dormitor. Verifică grosimea totală față de ușile care se deschid peste covor și față de profilul de trecere spre altă pardoseală: un covor gros așezat la 2 cm de ușa de balcon o blochează.

Antiderapantul și protecția pardoselii

Un covor fără suport de cauciuc alunecă pe parchet și pe gresie. Sub el se pune o plasă sau un suport antiderapant, tăiat cu câțiva centimetri mai mic decât covorul pe fiecare latură, ca să nu se vadă. Suportul mai gros, din pâslă cu strat antiderapant, face covorul mai moale, îl protejează de uzură și împiedică transferul de culoare pe parchet. Verifică la producătorul parchetului dacă suportul ales este compatibil cu finisajul; unele cauciucuri lasă urme pe lacuri și uleiuri. Pe pardoselile cu încălzire, un covor gros cu suport dens este un strat izolator care reduce transferul de căldură în cameră; alege covoare subțiri și întreabă producătorul pardoselii ce admite.

Întreținerea

• Aspirare săptămânală, cu peria dezactivată la covoarele de lână și la cele cu fir lung.
• Rotire la câteva luni, ca uzura și decolorarea de la soare să fie uniforme.
• Petele se tamponează imediat, de la margine spre centru, cu apă rece; frecatul le întinde și rupe firul.
• Curățare profesională la covoarele de lână și viscoză; mașina de spălat doar la cele declarate lavabile.
• Protecții sub picioarele mobilei grele, ca să nu rămână urme permanente.

Forme și combinații

Covorul rotund

Sub o masă rotundă, într-un colț de citit cu un fotoliu sau într-un hol pătrat, covorul rotund rupe liniile drepte ale camerei și adună o zonă mică. Sub canapea nu funcționează: marginea curbă nu are cum să urmeze canapeaua, iar picioarele din față cad în afara lui. Pentru masa rotundă se aplică aceeași regulă ca la cea dreptunghiulară: scaunele trase rămân pe covor.

Traversa

Pe culoarul dintre ușă și balcon sau de-a lungul unei biblioteci, o traversă îngustă protejează pardoseala pe traseul cel mai călcat și desenează drumul. Are nevoie de antiderapant mai mult decât orice alt covor, pentru că pe ea se merge repede și se întoarce.

Două covoare în același living

Într-un open space sau într-un living lung, un covor sub zona de canapea și altul sub masă delimitează zonele mai bine decât orice piesă de mobilier. Cele două trebuie să fie din aceeași familie: același material sau aceeași culoare de fond, cu model diferit, sau același model în dimensiuni diferite. Două covoare fără legătură între ele fac camera să pară un magazin. Covoarele suprapuse, unul mic și cu model peste unul mare și neutru, sunt o soluție pentru a pune în valoare o piesă valoroasă prea mică pentru canapea: cel mare dă dimensiunea, cel mic dă culoarea.

Culoare, model și dimensiunea camerei

Culoarea deschisă și uniformă face camera mai mare și arată fiecare pată; culoarea închisă o face mai intimă și ascunde murdăria, dar arată scamele și praful. Modelul mare are nevoie de suprafață: pe un covor de 200×300 cm un medalion mare se vede o singură dată și, acoperit de măsuță, nu se mai citește; modelele mici și texturile merg pe orice dimensiune. Dungile orientate pe lungimea camerei o alungesc, cele pe lățime o lățesc. Dacă pereții și canapeaua sunt neutre, covorul poate fi singurul loc cu model și culoare din cameră, și atunci își permite să fie îndrăzneț; dacă tapetul, pernele și tablourile au deja model, covorul neutru și texturat liniștește ansamblul. Mostrele se privesc pe pardoseala reală, lângă canapea, la lumina de zi și la cea de seară, nu pe raft în magazin.

Covorul în casele cu copii și animale

Covorul din zona de joacă este călcat, vărsat, desenat și, uneori, folosit ca pistă de mașinuțe. Aici câștigă firul scurt și dens, culoarea medie cu model mărunt, materialul lavabil sau lâna de calitate, care se curăță bine cu apă rece, și un suport antiderapant gros, care face covorul moale fără să fie el însuși gros. Covoarele cu fir lung și cele din viscoză sau iută nu rezistă. Pentru animale contează ghearele, care se agață de buclele mari (covoare buclate, sisal), și părul, care se aspiră greu din firul lung; țesătura plată și firul tăiat scurt sunt cele mai simple de întreținut.

Cum măsori și când cumperi

1. Așază întâi mobilierul în poziția finală, chiar provizoriu, cu canapeaua, fotoliile și măsuța la locul lor. Covorul se măsoară după grupul de mobilier, nu după cameră.
2. Alege așezarea: centrat, picioarele din față sau tot mobilierul pe covor, după spațiul disponibil.
3. Calculează: lățimea canapelei plus circa 20 cm de fiecare parte dă latura paralelă cu canapeaua; distanța de la picioarele din față ale canapelei până dincolo de fotolii sau de măsuță dă cealaltă latură.
4. Rotunjește în sus la formatul standard următor; un covor puțin prea mare arată mereu mai bine decât unul puțin prea mic.
5. Verifică culoarele: marginea să nu cadă pe traseul principal și să rămână loc de trecere pe lângă covor, nu pe el.
6. Marchează pe pardoseală cu bandă de hârtie și trăiește două zile cu conturul înainte de comandă.

Ordinea în ansamblul amenajării: covorul se cumpără după canapea și după stabilirea așezării, dar înainte de draperii, perne și tablouri, pentru că el dă nota de culoare după care se aleg restul textilelor. Cumpărat primul, după o poză, covorul ajunge aproape sigur să fie prea mic sau nepotrivit cu canapeaua care vine după el.

Covorul lângă șemineu și la ușa de balcon

În fața unui șemineu cu focar deschis sau a unei sobe, covorul nu are ce căuta în zona în care pot sări scântei; acolo stă pardoseala dură sau o placă de protecție necombustibilă, iar covorul începe dincolo de ea. La ușa de balcon sau de terasă, pe unde se intră cu pantofii uzi și cu nisip, un preș sau o traversă lavabilă în fața ușii protejează covorul mare și parchetul; covorul principal se oprește înainte de această zonă, nu trece prin ea. Același raționament se aplică la ușa dinspre hol: traseul de intrare primește un covor care se spală, zona de canapea primește covorul care se păstrează.

Greșeli frecvente

• Covor mai îngust decât canapeaua, plutind în fața ei.
• Marginea covorului pe culoarul de trecere, călcată și ridicată permanent.
• Covor sub masă prea mic, de care se agață scaunele.
• Fir lung sub măsuța de cafea, cu pahare care se răstoarnă.
• Fără antiderapant pe parchet lăcuit.
• Viscoză în zona de trafic, pătată la prima cană vărsată.
• Covor gros care blochează ușa de balcon sau de interior.