Garsonieră: cum separi zona de dormit

Garsoniera are o singură cameră și două vieți: ziua este living, seara este dormitor. Problema nu este suprafața, ci faptul că patul rămâne la vedere când vine cineva și că televizorul și bucătăria rămân în jurul patului când vrei să dormi. Articolul ia deciziile în ordine: poziția patului, pat sau canapea extensibilă, cu ce desparți zona de dormit, mirosurile, lumina, televizorul, depozitarea și planul unei garsoniere de 29 m². Pentru metoda generală a locuinței mici pornește de la ghidul complet pentru locuința mică.

Un reper înainte de orice: Legea locuinței cere pentru o locuință de o persoană o cameră de zi de 18 m², bucătărie de 5 m², baie de 4,5 m², spațiu de depozitare de 2 m² și o suprafață utilă de 37 m², fără dormitor separat. Multe garsoniere existente sunt sub aceste valori, cu camera principală adesea sub cei 18 m² ceruți pentru camera de zi.

Unde pui patul

Patul este piesa cea mai mare și singura care nu se mută zilnic, așa că poziția lui se decide prima. Trei reguli, în ordinea importanței. Departe de ușă: zona de dormit stă în capătul opus intrării, ca cine intră să vadă livingul, nu patul, și ca drumul spre bucătărie și baie să nu treacă pe lângă saltea. La fereastră sau în nișă: capătul cu fereastra este de obicei capătul liniștit al camerei, iar o nișă sau colțul dintre fereastră și peretele scurt înconjoară patul din două părți și face jumătate din separare gratis. Cu o latură la perete: patul cu acces pe ambele părți costă, într-o garsonieră, un culoar întreg. Regulile valabile în orice dormitor, inclusiv caloriferul de sub fereastră și arcul ușii, sunt în articolul despre unde așezi patul.

Dimensiunea urmează poziției: 90×200 cm cu o latură la perete pentru o persoană, 140×200 cm pentru două, compromisul care lasă loc de separare. Ghidul de mărimi al unui producător răspândit listează și formatul 120×190 cm, „ideal pentru dormitoarele mai mici, în care nu încape un pat dublu”, frecvent cea mai bună alegere pentru o persoană care vrea loc.

Pat adevărat sau canapea extensibilă

Răspunsul depinde de cine doarme acolo și cât de des. Canapeaua extensibilă este un pat pentru oaspeți: salteaua este subțire, suprafața de dormit are de obicei o cusătură sau o treaptă la mijloc, iar desfăcutul și strânsul zilnic, cu lenjeria pusă și scoasă, este lucrul pe care îl faci două săptămâni și apoi nu îl mai faci; canapeaua rămâne desfăcută și garsoniera devine dormitor cu televizor. Pentru somnul de fiecare noapte, patul adevărat câștigă la confort și la ordine. Alternativa serioasă la patul fix este patul rabatabil în perete, care dispare ziua și lasă în loc o canapea sau un birou; dimensiunile, grosimea saltelei și ancorarea sunt în articolul despre mobilierul multifuncțional. Regula: canapeaua extensibilă pentru oaspeți, patul, fix sau rabatabil, pentru tine.

Cu ce separi zona de dormit

Separarea trebuie să rupă privirea de la ușă spre pat, să dea patului un spate și, dacă se poate, să depoziteze ceva. Variantele, de la cea mai ușoară la cea mai definitivă:

Biblioteca deschisă, ancorată

Un raft deschis, așezat perpendicular pe perete la picioarele patului sau pe lungul lui, este una dintre cele mai folosite separări: lasă lumina să treacă, depozitează pe ambele fețe și se mută dacă nu-ți place. Un sistem modular răspândit, vândut explicit ca despărțitor de cameră, are 147 cm lățime, 39 cm adâncime și 146,5 cm înălțime, cu 13 kg pe raft; la această înălțime stai în pat fără să vezi livingul, dar în picioare vezi peste el. Fișa producătorului avertizează că piesa trebuie ancorată, iar autoritățile pentru siguranța produselor recomandă ancorarea oricărui mobilier înalt împotriva răsturnării, cu atât mai mult în casele cu copii; un raft liber în mijlocul camerei se fixează de podea, de tavan sau de peretele de care se sprijină cu un capăt.

Draperia pe șină de tavan

Cea mai ieftină și mai reversibilă separare: o șină fixată în tavan și o draperie pe toată înălțimea camerei. Trasă, închide patul complet; deschisă, dispare într-un fald îngust pe lângă perete. Șinele pentru tavan se vând în segmente care se taie la lungime și se prelungesc cu conectori; o fișă de producător dă segmente de 140 cm, fixate cu câte un șurub per suport, și o piesă de colț cu care închizi patul din două părți. Draperia se alege grea, opacă și în culoarea peretelui; o perdea subțire devine seara, cu lumina aprinsă în spatele ei, un ecran pe care se vede tot. Pe tavanul de gips-carton, șina se fixează în structură, nu în placă.

Paravanul fix din sticlă sau lemn

Un panou de sticlă cu profil subțire sau un paravan din lamele de lemn, fixat de podea și de tavan, separă fără să închidă: lumina trece, sunetul doar parțial. Sticla transparentă nu ascunde patul, deci are sens doar cu o draperie în spatele ei; sticla striată sau sablată ascunde silueta și păstrează lumina, alegerea bună când patul stă în capătul cu fereastra. Lamelele verticale ascund patul privit de la ușă, dar îl arată din lateral; un corp jos de depozitare la baza lor fixează paravanul și ține lenjeria. Este lucrare de tâmplar sau de geamgiu.

Jumătatea de perete sau peretele de gips-carton

Peretele este soluția definitivă: separă parțial acustic, ascunde complet, primește prize, întrerupătoare și televizorul. Două decizii înaintea lucrării. Prima: cât de înalt. O jumătate de perete, până la înălțimea tăbliei, ascunde salteaua și dă patului un spate, dar lasă lumina și aerul să treacă; un perete până în tavan, cu gol de ușă sau ușă glisantă, face două camere și cere lumină și aerisire pentru fiecare, lucru greu cu o singură fereastră. A doua: ce lași să treacă. Un perete care se oprește înainte de fereastră lasă lumina în living printr-un gol de trecere; o supralumină din sticlă în partea de sus face același lucru fără gol. Lucrarea în sine, structura, plăcile, vata și finisajul, este tema site-ului soră: cum se montează un perete de gips-carton. Dacă peretele nou se leagă de un element structural, întrebi un proiectant înainte, nu după.

Platforma cu depozitare

Platforma ridică patul cu două-trei trepte și pune dedesubt sertare lungi sau lăzi cu capac; separarea vine din schimbarea de nivel, iar camera rămâne deschisă. Salteaua stă direct pe platformă, fără cadru de pat, ca să nu te lovești de tavan când te ridici în șezut; cu tavanul la 2,55 m, înălțimea minimă legală a camerelor de locuit, de care multe blocuri sunt aproape, platforma rămâne joasă și se oprește la lățimea patului plus un pas. Este lucrare de tâmplar și cea mai greu de mutat dintre variante.

Patul suspendat, dacă tavanul permite

Patul pe structură înaltă, cu birou sau canapea dedesubt, dublează practic suprafața capătului de cameră, dar cere tavan. Fișa unui pat suspendat pentru adulți, cu saltea de 140×200 cm, cere o înălțime minimă a tavanului de 270 cm, cu baza patului la 171 cm de pardoseală și salteaua de cel mult 19 cm; cu tavanul la 2,55 m nu încape, iar variantele mai joase, gândite pentru copii, nu lasă loc de stat în picioare dedesubt. În garsonierele cu tavan înalt din casele vechi rămâne însă cea mai bună separare: zona de dormit iese din planul privirii și toată pardoseala rămâne living.

Colțul de bucătărie: mirosurile și hota

În blocurile vechi, bucătăria garsonierei este de obicei o încăpere separată, cu ușă, și mirosul rămâne acolo. În cele noi, bucătăria este un colț al camerei, și fiecare prăjeală ajunge în așternut. Decizia care contează este hota: nu cea cu filtru de carbon, care recirculă aerul în aceeași cameră, ci una cu evacuare în exterior, prin tubulatură, dacă blocul permite. Ghidul de planificare NKBA cere pentru orice suprafață de gătit ventilație cu evacuare prin tubulatură și dă ca minim recomandat 150 cfm, de ordinul a 255 m³/h. Dacă evacuarea nu este posibilă, colțul de gătit se gândește ca o nișă care se poate închide cu o ușă glisantă sau un panou, iar fereastra care se deschide complet rămâne a doua jumătate a soluției: aerisire scurtă și intensă după gătit, cu draperia zonei de dormit trasă.

Lumina: zone cu întrerupătoare separate

Într-o cameră cu două vieți, lumina face separarea de seară mai bine decât orice paravan: dacă zona de dormit poate fi stinsă în timp ce livingul rămâne luminat, patul dispare. licht.de descrie trei feluri de lumină, generală, de accent și de zonă, notează că mai multe corpuri de iluminat fac atmosferă și cere ca toate să poată fi aprinse și dimate separat; pentru dormitor cere lampă de citit la pat și întrerupător cap-scară la pat. Tradus pentru garsonieră: fără plafonieră unică în mijlocul tavanului. În schimb:

• Zona de dormit: aplice de citit pe perete, de ambele părți ale patului, plus o bandă LED în spatele tăbliei sau al raftului despărțitor, pe circuit propriu, cu întrerupător la pat.
• Zona de zi: lumina principală pe un dimer lângă canapea; licht.de notează că lumina liniară cu benzi LED face camerele să pară mai mari, iar o linie de lumină pe lungul peretelui de depozitare, stinsă seara doar pe jumătatea dinspre pat, leagă și desparte zonele.
• Întrerupătoarele: la ușă se aprinde lumina livingului, nu a patului; de la pat se sting toate, printr-un comutator cap-scară.
• Prizele: Legea locuinței cere minimum 3 prize în camera de zi și 2 în dormitor; garsoniera este ambele, deci planifici o pereche la pat, o pereche la canapea, una la birou și prizele bucătăriei. De ce nu ajung prelungitoarele: numărul de prize pe cameră.

Televizorul

Televizorul este motivul pentru care multe garsoniere rămân „dormitor cu canapea”: stă pe peretele din fața patului, pentru că acolo era singurul perete liber. Decizia bună este inversă: televizorul se uită spre canapea, nu spre pat, și stă pe spatele separării, pe peretele de gips-carton, pe panoul paravanului sau pe fața dinspre living a bibliotecii, dacă aceasta este adâncă și ancorată; autoritățile pentru siguranța produselor cer și ancorarea televizoarelor. Televizorul privit din pat anulează separarea în fiecare seară. Distanța și înălțimea de montaj sunt în articolul despre poziția televizorului în living.

Depozitarea pe un singur perete

Garsoniera nu are loc pentru un dulap în dormitor, o comodă în living și un raft pe hol: are loc pentru un singur perete de depozitare, până în tavan, de obicei peretele lung fără fereastră, din ușă până în zona de dormit. Pe el stau, de la ușă spre pat: cuierul și pantofii, dacă nu încap pe hol, dulapul cu uși glisante, corpurile înalte închise cu aspiratorul, valizele și cutiile, apoi rafturile deschise cu cărți. Totul în culoarea peretelui, fără mânere, de la podea la tavan, ca peretele să se citească drept perete, nu drept șir de mobile. Mobilierul jos și lat, comode, măsuțe, bufete, nu intră; fiecare metru pătrat pe care îl ocupă este luat zonei de zi.

Holul: prima separare

Multe garsoniere au un hol de intrare, și el este prima separare: de la ușă nu vezi direct camera. Holul primește cuierul, pantofii și, dacă lățimea permite, dulapul de haine, ca să elibereze peretele din cameră; lățimea minimă de circulație a coridoarelor este, în lege, 120 cm, și sub această valoare mobila se alege puțin adâncă, iar ușile interioare se montează glisante. Dulapul și lumina de pe hol sunt în articolul despre holul îngust. Fără hol, peretele de depozitare începe lângă ușa de intrare, cu un corp înalt perpendicular pe perete, care face un hol de un metru.

Exemplu: garsonieră de 29 m²

Pornim de la minimele legale pentru încăperile care nu se pot comprima: bucătărie de 5 m², baie de 4,5 m², debara de 2 m². Cu un hol de 120 cm lățime și 1,2 m lungime, aproape 1,5 m², rămân pentru camera principală aproximativ 16 m², de exemplu 3,4 × 4,8 m, cu ușa dinspre hol într-un colț al peretelui scurt și fereastra pe peretele scurt opus. Planul, pe zone:

• Zona de dormit, în capătul cu fereastra: pat de 140×200 cm cu o latură la peretele lung de pe partea ușii și cu capul spre fereastră, oprit sub pervaz. Patul ia 2,0 m din lungimea camerei și 1,4 m din lățime; pe partea liberă rămân 2,0 m pentru culoarul spre fereastră și o noptieră suspendată pe raftul despărțitor.
• Separarea, la picioarele patului: raftul despărțitor de 147 cm lățime și 39 cm adâncime, perpendicular pe peretele patului, ancorat de perete și de podea. Pentru că ușa este pe aceeași parte cu patul, raftul acoperă patul exact din unghiul intrării. Pe cealaltă parte, până la fronturile dulapului de 58 cm de pe peretele opus, rămâne o trecere de aproximativ 1,35 m, peste cei 91 cm pe care ghidul NKBA îi cere pentru o cale de trecere.
• Peretele de depozitare: peretele lung opus patului, de la ușă până la fereastră, cu dulap cu uși glisante și corpuri înalte închise, până în tavan, în culoarea peretelui. Cu cadrul adânc, de 58 cm, al sistemelor modulare (cel de 35 cm, cu bară extensibilă, este comparat în articolul despre holul îngust), în dreptul patului, între saltea și fronturile dulapului, rămân aproximativ 1,4 m pentru culoar și pentru deschiderea dulapului.
• Zona de zi: cei 2,4 m de lungime rămași între raft și peretele cu ușa, pe lățimea liberă de aproximativ 2,8 m, adică în jur de 6,7 m². Canapeaua de două locuri, nu extensibilă, cu spatele la raft, televizorul în fața ei, pe peretele scurt de lângă ușă sau într-o nișă a peretelui de depozitare, și masa pliantă pe peretele liber.

Rezultatul nu este un living mare, ci o garsonieră în care patul nu se vede de la ușă, lumina ferestrei ajunge în living printre rafturi și toată depozitarea stă pe un singur perete. Pe hârtie milimetrică, verificarea durează o seară; corectarea după livrarea mobilei durează luni.

Greșeli frecvente

• Canapeaua extensibilă în loc de pat, desfăcută permanent după a doua săptămână.
• Patul lângă ușă, pentru că acolo era peretele liber, cu drumul spre baie pe lângă saltea.
• Raftul despărțitor neancorat, lăsat liber în mijlocul camerei, cu cutii grele sus.
• Perdea subțire ca separare, care seara, cu lumina aprinsă în spate, arată tot.
• Peretele până în tavan fără gol de lumină, care lasă livingul fără fereastră.
• Plafonieră unică în mijlocul camerei, care nu poate stinge patul fără să stingă livingul.
• Televizorul în fața patului, care anulează separarea în fiecare seară.
• Hota cu recirculare într-o bucătărie deschisă, cu mirosul de mâncare în așternut.