Cum amenajezi o locuință mică: ghid complet

O locuință mică nu este o locuință mai proastă, ci una în care greșelile se văd imediat. În 90 m², o canapea prea lată este o neplăcere; în 32 m², ea blochează drumul spre bucătărie. Garsoniera de bloc, apartamentul de două camere cu hol lung și bucătărie de 5 m², camera care trebuie să fie și birou, și dormitor de oaspeți: toate au aceeași problemă, prea multe funcții pe prea puțini metri, și același răspuns, o ordine strictă a deciziilor.

Ghidul de față adună tot ce ține de categoria amenajarea spațiilor mici: ce înseamnă „mic”, metoda (inventar, plan la scară, circulație), zonele în locul camerelor, mobilierul care face două lucruri, depozitarea și holul, balconul închis, lumina și culorile, camerele mici una câte una, ușile, mașina de spălat, căldura și aerul. Fiecare temă mare are un articol propriu, la care trimitem pe parcurs.

Ca peste tot pe acest site, vorbim despre planificare și alegere: ce pui, unde și de ce. Execuția, de la peretele de gips-carton la instalații și pardoseală, este subiectul site-ului nostru soră, pe care îl amintim doar acolo unde o decizie de amenajare depinde de o lucrare.

Ce înseamnă, de fapt, „mic”

Un reper obiectiv există: Legea locuinței nr. 114/1996 stabilește în Anexa nr. 1 exigențele minimale pentru locuințele noi. Pentru o persoană, suprafața utilă minimă este 37 m², cu o cameră de zi de 18 m², bucătărie de 5 m², baie de 4,5 m² și 2 m² de spații de depozitare; pentru două persoane, 52 m², cu un dormitor de 12 m² în plus; pentru patru persoane, 74 m², cu două dormitoare care însumează 24 m². Aceeași anexă cere coridoare și vestibul de cel puțin 120 cm lățime și o înălțime liberă a camerelor de locuit de 2,55 m. Sunt praguri pentru construcțiile noi, nu recomandări de confort: o garsonieră de bloc vechi stă frecvent sub 37 m², iar un apartament de două camere sub 52 m², cu un hol de sub un metru lățime.

Practic, o locuință este mică atunci când o cameră trebuie să facă două lucruri (livingul este și dormitor, dormitorul este și birou, bucătăria este și loc de luat masa) și când mobilierul și circulația concurează pentru aceeași pardoseală. Atunci regulile obișnuite ale amenajării nu se mai aplică automat, iar fiecare centimetru se negociază.

Metoda: inventar, plan, circulație

Inventarul și trierea

Înainte de orice catalog, două liste. Prima este lista funcțiilor pe care locuința trebuie să le adăpostească: dormit, gătit, mâncat, lucrat, spălat, uscat rufele, depozitat hainele, depozitat lucrurile de sezon, primit oaspeți. Fiecare funcție primește un loc și doar cele zilnice primesc pardoseală; cele rare (oaspeții care dorm, masa de opt persoane de două ori pe an) primesc o soluție pliabilă sau sunt scoase din listă. A doua este lista lucrurilor, împărțite în trei: folosite zilnic, folosite săptămânal sau sezonier, nefolosite. Primele stau la îndemână, între genunchi și umăr; cele din a doua categorie merg sus, sub pat sau pe balcon; cele din a treia pleacă din casă înainte de a cumpăra o singură cutie de depozitare. Trierea este singura etapă gratuită a amenajării.

Planul la scară

Desenează locuința la scară, pe hârtie milimetrică sau într-o aplicație simplă, cu tot ce nu se poate muta: ferestrele și sensul de deschidere, ușile cu arcul lor, caloriferele, coloanele de apă și de gaz, scurgerile, tabloul electric, prizele și locurile de lampă. Într-un bloc, coloanele și scurgerile sunt punctele fixe: baia și bucătăria rămân unde sunt. Apoi decupează din hârtie fiecare piesă de mobilier la dimensiunea reală a cadrului, nu a saltelei sau a blatului, cu ușile și sertarele deschise. Ce nu încape pe hârtie nu încape nici în casă.

Circulația înainte de mobilier

În locuința mare, întâi pui mobilierul și circulația se rezolvă de la sine; în cea mică, ordinea se inversează. Trasează pe plan drumurile obligatorii: de la intrare la fereastră, la baie și la bucătărie; de la pat la baie, noaptea; de la plită la masă. Ghidul de planificare NKBA ia lățimea unei căi de trecere la cel puțin 91 cm și deschiderea liberă a unei uși la cel puțin 81 cm; Legea locuinței cere 120 cm pentru coridoarele locuințelor noi. Într-o locuință mică există, de regulă, un singur drum principal, care păstrează cei 91 cm, și câteva drumuri secundare, pe care se acceptă atât cât trece un om lateral. Mobilierul intră în ce rămâne după trasarea drumurilor, nu invers.

Zone în loc de camere

Garsoniera nu are camere, dar are zone: de dormit, de stat, de mâncat, de lucrat. Regula de împărțire este simplă. Zona folosită ziua primește fereastra; zona de dormit primește colțul cel mai liniștit, cel mai departe de ușa de intrare și de plită, de preferință într-o nișă sau în spatele unui element care o ascunde de la ușă. Separarea se face cu o bibliotecă deschisă ancorată de perete, o draperie pe șină de tavan, un paravan din lemn sau sticlă, un perete scund sau o platformă cu depozitare sub ea; fiecare are un preț în lumină, zgomot și metri. Comparația lor, poziția patului față de ușă și un exemplu de plan sunt în articolul despre cum separi zona de dormit în garsonieră.

Aceeași logică se aplică în apartamentul de două camere: livingul primește zona de luat masa și, adesea, un colț de lucru, separate prin covor, lumină și orientarea mobilierului, nu prin pereți. Ce nu se face este împărțirea unei camere mici în două și mai mici, cu un perete plin: lumina ajunge într-una singură, iar cealaltă devine o debara cu pat.

Mobilier care face două lucruri

În spațiul mic, fiecare piesă trebuie să justifice pardoseala pe care stă, de preferință de două ori: patul cu sertare depozitează, bancheta cu capac ține pantofii și este loc de stat, masa extensibilă primește oaspeții fără să ocupe camera în restul timpului, patul rabatabil în perete lasă livingul să fie living ziua. Testul cinstit înainte de a cumpăra: piesa se transformă zilnic sau de câteva ori pe an? Ce se transformă zilnic trebuie să se transforme repede și fără să muți altceva din drum, altfel rămâne curând într-o singură poziție. Canapeaua extensibilă este bună pentru oaspeți și proastă ca pat de fiecare noapte; patul rabatabil este bun zilnic și cere un perete plin și loc liber în fața lui: o canapea obișnuită ar trebui mutată în fiecare seară, deci în fața lui stau fotolii ușoare sau o canapea integrată în corpul patului. Dimensiunile din fișele producătorilor, ce merită și ce este doar un truc sunt în articolul despre mobilierul multifuncțional.

Depozitarea: pe verticală, și holul

Legea locuinței prevede pentru spațiile de depozitare între 2 și 5,5 m² pe locuință; într-o garsonieră sau într-un apartament vechi, acei metri nu există ca încăpere, așa că depozitarea se mută pe verticală. Cu tavanul la 2,55 m, înălțimea minimă legală, deasupra oricărei uși și deasupra oricărui dulap obișnuit rămâne o fâșie de aproape o jumătate de metru care nu costă pardoseală: dulapul până în tavan cu bordură, raftul de deasupra ușii pe toată lățimea peretelui, corpurile suspendate cu adâncime mică. Orice mobilier înalt se ancorează de perete, cum recomandă autoritățile pentru siguranța produselor, cu atât mai mult într-o locuință în care totul stă aproape de pat și de canapea.

Holul este locul în care spațiul mic se decide primul, pentru că este și cel mai folosit, și cel mai îngust. La cei 120 cm ceruți de lege pentru locuințele noi, un dulap de 35 cm adâncime lasă 85 cm de trecere, sub cei 91 cm ai unei căi de trecere după NKBA, dar peste deschiderea liberă a unei uși; este un compromis acceptabil pentru un hol, nu pentru o cameră. În holul mai îngust al unui bloc vechi rămân cârligele, raftul de deasupra ușii, pantofarul cu uși rabatabile și oglinda. Ce încape la ce lățime, ce lumină cere un hol fără fereastră și unde merg tabloul electric și routerul sunt în articolul despre holul îngust.

Două reguli completează depozitarea: fiecare lucru are un singur loc, cât mai aproape de unde se folosește, iar în spațiul mic depozitarea este închisă, cu rafturile deschise păstrate pentru lucrurile pe care chiar vrei să le vezi; dezordinea la vedere face o cameră mică să pară și mai mică.

Balconul închis

Într-un apartament mic, balconul închis este locul din care se mai pot câștiga câțiva metri și, frecvent, cel folosit cel mai prost: ca depozit de lucruri nefolosite. Poate fi colț de birou, loc de citit, masă pentru două persoane, loc de uscat rufe, spațiu pentru plante sau depozitare organizată pentru lucrurile de sezon; nu poate fi dormitor și, în lipsa unei intervenții, nu are încălzire. Două decizii se iau înainte de orice amenajare. Închiderea balconului și încărcarea plăcii țin de autorizare și de structură: întreabă arhitectul și administratorul. Iar confortul termic (balconul neizolat este rece iarna și fierbinte vara) depinde de izolație și de tâmplărie, care sunt subiectele site-urilor noastre surori, nu ale acestui ghid. Ce poți face cu metrii astfel câștigați, ce mobilier încape de-a lungul parapetului și ce faci cu ușa dintre living și balcon sunt în articolul despre balconul închis ca spațiu în plus.

Lumina, culorile și oglinzile

Spațiul mic se mărește cel mai ieftin cu lumină și culoare. licht.de notează că mai multe corpuri de iluminat fac atmosferă, că lumina indirectă este plăcută și că lumina liniară cu benzi LED face camerele să pară mai mari; tradus, o singură plafonieră în mijlocul tavanului luminează centrul și lasă pereții, adică limitele camerei, în umbră. Lumina merge pe pereți, în scafe și pe rafturi, cu întrerupătoare separate pentru fiecare zonă. Culoarea este una singură, deschisă, pe pereți și pe tavan, cu mobilierul mare în aceeași culoare, pardoseala continuă, fără praguri, iar oglinda stă pe peretele perpendicular pe fereastră sau la capătul holului, nu în fața patului. Valorile de reflexie a luminii, unde merge și unde nu merge o oglindă, draperiile și scara modelelor sunt în articolul despre culorile și oglinzile care măresc vizual spațiul.

Bucătăria, baia și dormitorul mic

Bucătăria de 5 m²

Legea locuinței admite bucătăria de la 5 m² pentru una sau două persoane și cere în ea coș de ventilație, spațiu pentru frigider și pentru masa de lucru. Într-o bucătărie de această mărime, prima decizie este dacă rămâne închisă sau se deschide spre living (vezi mai jos), a doua este unde stau cele trei puncte fixe (chiuvetă, plită, frigider) de-a lungul unui singur perete sau în L, cu culoarul de lucru de cel puțin 107 cm după NKBA. Restul este depozitare: corpuri înalte până în tavan, adâncime redusă pe peretele opus, electrocasnice înguste. Soluțiile, cu dimensiunile din fișele producătorilor, sunt în articolul despre depozitarea în bucătăria mică.

Baia de 4,5 m²

Pentru baie, aceeași lege cere 4,5 m² la locuința de una sau două persoane, dotarea cu cadă, vas WC și lavoar, ventilare directă sau prin coș și, important pentru locuința mică, spațiu pentru mașina de spălat rufe. Deciziile care fac diferența sunt dușul în locul căzii, obiectele suspendate, care eliberează pardoseala, ușa spre exterior sau glisantă, pe care ghidul NKBA o preferă oricum, și depozitarea pe verticală deasupra vasului WC și a mașinii de spălat. Toate sunt în articolul despre baia mică.

Dormitorul de 12 m² sau mai puțin

Dormitorul mic are o singură funcție obligatorie și de aceea este cea mai ușoară cameră mică: pat cu cadru subțire și ladă, dulap de 35 cm adâncime cu uși glisante până în tavan, noptiere suspendate, lumină pe pereți. Ce scoți din el, cum alegi patul și unde îl pui sunt în articolul despre dormitorul mic. Dacă dormitorul trebuie să fie și birou, biroul se așază astfel încât din pat să nu vezi ecranul.

Open space sau ușă

Dărâmarea peretelui dintre bucătărie și living este decizia mare a apartamentului mic, și are două fețe. Câștigi lumină, o încăpere mai mare în loc de două mici și un loc de luat masa care încape. Pierzi ușa: mirosurile și aburul de la gătit, zgomotul hotei și al mașinii de spălat vase, vasele nespălate la vedere din canapea. Legea cere oricum coș de ventilație în bucătărie; în planul deschis, hota cu evacuare în exterior devine condiția ca livingul să nu miroasă a prăjit. Compromisul este peretele sau ușa glisantă de sticlă, care lasă lumina și oprește mirosul, sau bucătăria deschisă printr-un gol lat, fără ușă. Dacă peretele este structural, decizia nu există fără proiect și autorizație. Toate variantele sunt comparate în articolul despre livingul open space. În garsoniera cu bucătăria în cameră, unde chiuveta și plita stau în aceeași încăpere cu patul, aceeași regulă se traduce în hotă cu evacuare și pat cât mai departe de plită.

Ușile: glisante, în perete sau spre exterior

Ușa de interior care se deschide spre cameră este un consumator de spațiu ignorat. Cu deschiderea liberă de cel puțin 81 cm luată de NKBA, arcul ușii acoperă aproximativ o jumătate de metru pătrat (sfertul de cerc cu raza unei uși), pe care nu poate sta nimic; într-o cameră de 9 m², acolo ar fi stat dulapul. Variantele, în ordinea efortului:

• Ușa care se deschide spre hol, în loc de spre cameră, acolo unde holul permite și unde ușa deschisă nu lovește altă ușă. Se face odată cu tocurile, la renovare. Pentru baie, ghidul NKBA preferă oricum ușa spre exterior sau glisantă.
• Ușa glisantă pe șină exterioară, pe fața peretelui dinspre hol sau dinspre cameră: nu cere lucrări în perete, dar cere un perete liber lângă gol, lat cât ușa, și nu etanșează la zgomot și miros.
• Ușa glisantă în perete (în casetă), care dispare complet: eliberează ambele fețe ale peretelui, dar cere un perete nou sau dublat din gips-carton, cu caseta montată înainte de finisaje; este o decizie de proiect, iar lucrarea este descrisă pe site-ul soră, la montajul peretelui de gips-carton.
• Fără ușă acolo unde nu este nevoie de ea: între hol și living, între living și loc de luat masa. Dormitorul și baia își păstrează ușa.
• Ușile pliante sau glisante la dulapuri, pentru a nu cere nimic în fața lor; ușa batantă de dulap cere ușa deschisă plus omul din fața ei.

Mașina de spălat și uscatul rufelor

Legea locuinței pune mașina de spălat în baie, și în apartamentul vechi acolo stă, de obicei, lângă lavoar sau sub el. O mașină de spălat de sine stătătoare, cu încărcare frontală, are după fișa unui producător răspândit 59,8 cm lățime, 59 cm adâncime și 84,8 cm înălțime; aceleași game au și variante înguste, de 47 cm adâncime, pe care producătorul le descrie ca potrivite pentru nișe foarte limitate. Diferența de 12 cm adâncime decide, în baia de 4,5 m², dacă ușa se mai deschide. Alternativele sunt bucătăria, sub blat, cu front de mobilier, unde apa și scurgerea sunt la îndemână, și debaraua sau holul, numai dacă un instalator confirmă că poate aduce apa și scurgerea acolo. Uscătorul, dacă încape, se pune peste mașina de spălat, cu cadrul de suprapunere al producătorului; mașina de spălat cu uscare este soluția pentru o singură nișă, cu dezavantajul că spală și usucă pe rând.

Uscatul rufelor este funcția uitată la planificare și rezolvată apoi cu un uscător de podea în mijlocul livingului. Locurile posibile: balconul închis, cu uscător de tavan; peretele de deasupra căzii, cu uscător pliant care se strânge când nu este folosit; interiorul ușii unei debarale. Rufele ude într-o locuință mică înseamnă umiditate, deci aerisire, mai ales iarna; dacă nu există nici balcon, nici loc deasupra căzii, uscătorul cu pompă de căldură peste mașina de spălat este decizia care elimină problema.

Căldura și aerul în camerele mici

În camera mică, caloriferul stă sub fereastră și este singura sursă de căldură, deci rămâne liber pe toată lungimea: fără comodă în fața lui, fără draperie grea care îl acoperă, cu robinetul la îndemână. Dacă se schimbă caloriferele sau se închide balconul, mărimea lor este o lucrare de instalator, descrisă pe site-ul soră la dimensionarea caloriferelor; decizia de amenajare este doar unde stă și ce nu îl acoperă. În baie, caloriferul-port-prosop ține loc și de bară de prosoape, pe un perete pe care oricum nu încape altceva.

Aerul este problema pe care spațiul mic o face vizibilă: gătitul, dușul și rufele ude într-un volum mic înseamnă abur pe geam și miros care nu pleacă. Legea cere coș de ventilație în bucătărie și ventilare directă sau prin coș pentru încăperile sanitare; ghidul NKBA cere pentru baie ventilare mecanică evacuată în exterior. La nivel de amenajare, asta înseamnă patru decizii: hotă cu evacuare în exterior, nu cu recirculare; ventilator în baia fără fereastră, pornit odată cu lumina sau pe senzor de umiditate; nimic în fața ferestrei, ca aceasta să se poată deschide complet pentru aerisirea scurtă și intensă; și, în garsonieră, hota și fereastra pe aceeași parte cu plita, ca mirosul să iasă înainte să ajungă la pat.

Ordinea deciziilor

1. Trierea: lista funcțiilor și lista lucrurilor; ce nu se folosește pleacă înainte de orice cumpărătură.
2. Planul la scară, cu punctele fixe: coloane, scurgeri, ferestre, uși și arcul lor, calorifere, prize.
3. Circulația: drumurile obligatorii trasate înaintea mobilierului, cu un singur culoar principal lat cât o cale de trecere.
4. Pereții și ușile: ce perete cade sau se ridică, ce ușă devine glisantă, în perete sau se deschide spre hol; se decid odată cu proiectul, înainte de instalații.
5. Instalațiile: hota cu evacuare, ventilatorul băii, apa și scurgerea pentru mașina de spălat, prizele și întrerupătoarele fiecărei zone, caloriferele; se fac o singură dată, înainte de finisaje.
6. Zonele și piesele mari: patul, canapeaua, masa, dulapul, în ordinea mărimii și a greutății de mutat, fiecare cu testul „face două lucruri?”.
7. Depozitarea pe verticală: dulapuri până în tavan, rafturi deasupra ușilor, holul, balconul.
8. Lumina, culoarea și oglinzile, apoi textilele: ultimele, cele mai ieftine și cele mai ușor de schimbat.

Greșeli frecvente

• Cumpărăturile înaintea trierii: cutii de depozitare pentru lucruri care nu ar trebui să mai fie în casă.
• Mobilierul desenat fără ușile și sertarele deschise, și fără arcul ușilor camerei.
• Un perete plin care împarte o cameră mică în două, dintre care una fără fereastră.
• Canapeaua extensibilă ca pat de fiecare noapte, în loc de un pat adevărat sau rabatabil.
• Mobilier jos și lat pe toată pardoseala, cu pereții goi până la tavan.
• Bucătăria deschisă fără hotă cu evacuare în exterior, cu mirosul de gătit în pat.
• Mașina de spălat și uscatul rufelor rezolvate după renovare, cu prelungitoare și uscător de podea în living.
• Balconul închis folosit ca depozit de lucruri pe care nu le-ai mai atins de ani.