Cum amenajezi un birou acasă: ghid complet

Biroul de acasă a fost, multă vreme, o masă pusă într-un colț „pentru când mai ai de lucru”. Când lucrul de acasă devine zilnic sau măcar săptămânal, colțul acela se transformă în locul în care petreci opt ore cu spatele într-un scaun de bucătărie, cu laptopul la înălțimea genunchilor și cu fereastra în spate la fiecare apel. Un birou acasă bine amenajat nu cere o cameră în plus; cere câteva decizii luate în ordinea corectă, înainte de a cumpăra masa.

Ghidul de față adună tot ce ține de categoria amenajarea biroului acasă: cât loc merită după cât lucrezi, unde îl pui când nu ai cameră separată, cât de mare și cât de înaltă trebuie să fie masa, scaunul, poziția față de fereastră, prizele și rețeaua, fundalul pentru apelurile video, depozitarea hârtiilor, acustica și, nu în ultimul rând, cum închizi munca la sfârșitul zilei. Fiecare temă mare are și un articol propriu, mai detaliat, la care trimitem pe parcurs.

Ca peste tot pe acest site, vorbim despre planificare și alegere: ce pui, unde și de ce. Execuția, de la prizele noi și traseele de cablu la peretele de gips-carton care separă colțul de lucru, este subiectul site-ului nostru soră, pe care îl amintim doar acolo unde decizia de amenajare depinde de ea.

Cât loc primește biroul: după cât lucrezi

Prima decizie nu este masa, ci timpul. Cine lucrează de acasă cinci zile pe săptămână, cu monitor extern, apeluri și hârtii, are nevoie de un post de lucru permanent, cu scaun adevărat, lumină proprie și o ușă care se închide; orice compromis se plătește zilnic. Cine lucrează hibrid, două-trei zile pe săptămână, are nevoie de aceleași lucruri, dar poate accepta un birou care dispare în restul timpului, într-un dulap sau în spatele canapelei. Cine deschide laptopul seara pentru facturi, e-mailuri și câte un proiect personal nu are nevoie de un birou, ci de un loc bun la masa din living, cu o priză la îndemână și o lampă, și greșește dacă sacrifică pentru asta un colț din dormitor.

Regulile tehnice germane pentru locurile de muncă cu ecran, în sinteza unei edituri de specialitate, dau un reper util chiar și pentru casă: o cameră de lucru de cel puțin 8 m², o suprafață liberă de mișcare de un metru în fața mesei și un spațiu pentru picioare de 85 cm sub ea. Nu sunt obligații pentru locuință, dar explică de ce un birou înghesuit între pat și dulap, cu scaunul care se lovește de perete la fiecare ridicare, obosește: lipsește metrul din spatele scaunului.

Unde pui biroul

Camera proprie

Când există o cameră care poate deveni birou, fie și mică, ea bate orice colț dintr-o cameră mare: are ușă, deci are liniște la apeluri și seara se închide. Camera de oaspeți folosită de câteva ori pe an este candidatul obișnuit; un pat de zi sau o canapea extensibilă păstrează funcția de dormit fără să ocupe jumătate din cameră. Camera mică de sub pantă, debaraua mare sau camera de serviciu dintr-un apartament vechi funcționează la fel de bine dacă au fereastră și calorifer. Într-o cameră proprie, biroul se așază după fereastră, nu după perete: lumina de zi vine din lateral, iar ușa rămâne în câmpul vizual, nu în spate.

Colțul din dormitor sau din living

În lipsa camerei separate, alegerea este între dormitor și living, și criteriile sunt cine mai este acasă în timpul zilei, câte apeluri ai și cât de mult te deranjează să vezi hârtiile din pat. Dormitorul este liniștit ziua și problematic seara; livingul este invers. Soluțiile care fac biroul suportabil în ambele camere, de la secreterul care se închide și biroul rabatabil pe perete la biblioteca-paravan și zona de culoare, sunt în articolul despre biroul în dormitor sau în living. Într-un dormitor deja strâmt, biroul este prima piesă de scos, cum arată și articolul despre dormitorul mic; dacă rămâne, rămâne cu condiția să nu se vadă din pat.

Holul, balconul, debaraua

Ultimele locuri pe listă sunt holul lat, balconul închis și debaraua cu fereastră. Holul are avantajul că nu deranjează pe nimeni și dezavantajul că toată lumea trece pe lângă tine; merge pentru lucrul de câteva ore, nu pentru opt. Balconul închis și termoizolat poate fi un birou excelent, cu lumină pe trei părți, cu două condiții: să aibă calorifer sau încălzire proprie și să nu fie singura sursă de aer a camerei din spate. Debaraua transformată în birou are sens doar cu fereastră; fără lumină de zi și fără aer, nimeni nu stă acolo opt ore, oricât de bine arată în fotografii.

Biroul: dimensiuni și înălțime

Cât de lat, cât de adânc

Masa de lucru se alege după ce stă pe ea, nu după colțul în care încape. Aceleași reguli tehnice pentru locurile de muncă cu ecran cer, ca regulă generală, o suprafață de 160 × 80 cm: destul loc pentru un monitor mare sau două, tastatură, mouse, un caiet și o cană, cu monitorul împins suficient de departe ca ochii să nu obosească. Ghidul CCOHS pentru spațiul de lucru dă repere și mai mari pentru un post de birou complet, cu suprafață secundară, dar pentru casă 160 × 80 cm este formatul confortabil pentru două ecrane, iar un blat mai mic este acceptabil doar cu un singur monitor.

Adâncimea contează mai mult decât pare: pe un blat puțin adânc, de masă de bucătărie, monitorul stă prea aproape de ochi sau tastatura stă pe marginea mesei. Fișa unui birou răspândit, cu picioare reglabile, îl dă exact în formatul de 160 × 80 cm; fișa unui model mai mic, din aceeași gamă, îl dă la 120 × 70 cm. La 70 cm adâncime, un monitor obișnuit și tastatura încap în linie; la 80 cm rămâne loc și pentru un caiet în față. Lățimea se decide după numărul de ecrane: 120 cm ajung pentru laptop și un singur monitor; pentru laptop plus un monitor mare sau pentru două monitoare, 160 cm sunt confortabili.

Înălțime fixă sau reglabilă

Birourile cu înălțime fixă vin, de regulă, la o înălțime standard; fișa modelului de 120 × 70 cm amintit dă 75 cm, cu 73 cm liberi sub blat. Pentru un adult de înălțime medie, cu un scaun bun, este în regulă; pentru cineva mai scund sau mai înalt, înălțimea fixă se corectează din scaun și din suportul de picioare. Modelele cu picioare reglabile manual, cum e cel de 160 × 80 cm din fișă, se fixează o dată, între circa 65 și 85 cm, la înălțimea potrivită persoanei, și apoi nu se mai ating; sunt soluția bună când biroul are un singur utilizator.

Biroul reglabil electric, între stat jos și stat în picioare, are sens când lucrezi acasă toată ziua și chiar îl folosești: fișa unui astfel de model dă intervalul 71–118 cm, destul pentru lucrul în picioare al unei persoane înalte. Costă mai mult, are nevoie de o priză proprie și de cabluri destul de lungi ca să urce cu el, și pierde sensul dacă stă mereu jos. Cum alegi între fix și reglabil, cum se reglează fiecare și cât de des merită schimbată poziția sunt în articolul despre scaunul și înălțimea biroului.

Scaunul

Scaunul este piesa în care stai efectiv opt ore și, paradoxal, cea la care se economisește cel mai ușor. Ghidul CCOHS pentru reglarea scaunelor pune problema simplu: între cele trei puncte de contact, șezutul, suprafața de lucru și podeaua, două trebuie să fie reglabile. Biroul reglabil plus scaunul reglabil este varianta preferabilă; scaunul reglabil plus suportul de picioare este varianta eficientă și mai ieftină; iar dacă îți permiți un singur reglaj, el este scaunul. Scaunul de bucătărie, oricât de frumos, nu se reglează la nimic. Ce înseamnă concret un scaun bun, de la înălțimea șezutului la cotiere și spătar, este tot în articolul despre ergonomie.

Poziția față de fereastră

Regula de bază încape într-o propoziție: lumina de zi vine din lateral, ecranul stă perpendicular pe fereastră, iar tu nu stai nici cu fața, nici cu spatele la ea. Cu fața la fereastră, ochii se adaptează la geamul luminos și ecranul pare întunecat; cu spatele la ea, fereastra se reflectă în ecran și, la apeluri, licht.de descrie exact efectul: o siluetă cu fața întunecată. Dacă biroul nu poate sta perpendicular, un rulou sau o jaluzea cu lamele reglabile rezolvă jumătate din problemă.

Lumina artificială vine pe straturi: lumina generală a camerei, o lampă de birou orientabilă și, pentru apeluri, lumină pe față din față și ușor de sus. licht.de cere cel puțin 500 lx pe suprafața de lucru și cel puțin 300 lx în jurul ei, valori pe care plafoniera dormitorului nu le atinge la birou; lampa de birou nu este opțională. Unde o pui, ce temperatură de culoare alegi pentru zi și pentru seară și cum eviți reflexiile pe ecran sunt în articolul despre lumina pentru lucru.

Prize, rețea și comenzi

Un birou de acasă are mai mulți consumatori decât orice alt metru pătrat al casei: monitor, laptop, încărcător de telefon, lampă, imprimantă, uneori router, boxă și biroul electric. Legea locuinței cere minimum 3 prize în camera de zi și 2 în dormitor, pentru toată camera; un colț de birou are nevoie singur de cel puțin atâtea, grupate în spatele mesei, la înălțimea blatului sau chiar deasupra lui, ca să nu te târăști pe sub masă. Dacă renovezi, prizele biroului se decid acum, împreună cu poziția mesei; câte prize sunt necesare într-o cameră și cum se planifică este tratat pe site-ul nostru soră.

Rețeaua este o decizie, nu un detaliu: pentru apeluri video zilnice, cablul de rețea de la router la birou este mai stabil decât orice Wi-Fi, și se trage cel mai ușor tot la renovare, în același traseu cu prizele. Dacă routerul stă în altă cameră și renovarea nu este în plan, un adaptor prin priza electrică sau un punct de acces suplimentar lângă birou sunt alternativele. Tot acum se decide și comanda luminii: lampa de birou pe o priză comandată sau pe întrerupător propriu, lumina generală pe dimer, ca seara să poată scădea fără să stingi tot.

Fundalul pentru apelurile video

Camera laptopului vede un trapez din cameră: peretele din spatele tău, poate o ușă, poate patul. Fundalul se alege odată cu poziția biroului, pentru că depinde de ea: un perete calm, o bibliotecă, o plantă, nicio ușă care se deschide în cadru, niciun pat. Lumina pe față vine din față, nu din spate, iar camera stă la nivelul ochilor, ceea ce pentru un laptop înseamnă un suport. Ce vede camera, cum arată un fundal bun, de ce fundalul real bate fundalul virtual și cum rezolvi sunetul sunt în articolul despre fundalul pentru videoconferințe.

Depozitarea: hârtii, imprimantă, cabluri

Biroul de acasă adună hârtii chiar și în meseriile fără hârtii: contracte, facturi, caietul cu notițe, încărcătoare, cablul de rezervă. Trei locuri rezolvă aproape tot: un corp cu sertare sub blat sau lângă el, pentru ce folosești zilnic; un raft sau un dulap închis, pentru dosare și arhivă; și un loc fix pentru imprimantă, aerisit, cu acces la tava de hârtie, nu pe colțul mesei. Cablurile au nevoie de o tavă sub blat și de un singur prelungitor, nu de un ghem pe podea. Cum organizezi cablurile de la blat la perete, cele trei grămezi de hârtii și locul imprimantei sunt în articolul despre organizarea cablurilor și a documentelor.

Depozitarea se dimensionează după munca reală: cine lucrează cu documente fizice are nevoie de dosare suspendate sau de bibliorafturi pe un raft; cine lucrează doar pe ecran are nevoie de un sertar și de un scaner pentru puținele hârtii care intră în casă. O bibliotecă înaltă în spatele biroului rezolvă și arhiva, și fundalul pentru apeluri, cu condiția să fie ancorată de perete; cum o alegi și o umpli este în articolul despre biblioteca din living.

Acustica: ușa, suprafețele moi, casca

Zgomotul vine din două direcții: casa te deranjează pe tine și tu deranjezi casa. Prima apărare este ușa care se închide, motivul pentru care camera proprie bate orice colț. A doua este camera însăși: o cameră cu parchet, pereți goi și fereastră fără draperie răsună, iar vocea ta se întoarce în microfon ca ecou; un covor sub birou, o draperie, o bibliotecă plină și un scaun tapițat absorb o parte din sunet fără niciun panou acustic. A treia și cea mai eficientă este casca cu microfon: izolează vocea ta de zgomotul casei și zgomotul casei de urechile tale, și costă mai puțin decât orice soluție de construcție.

Când colțul de lucru este în living și apelurile sunt zilnice, iar familia este acasă, nicio amenajare nu înlocuiește un perete cu ușă. Un perete ușor de gips-carton, care taie un colț din livingul mare sau din dormitorul generos, este o lucrare mică la renovare și se decide înainte de finisaje; cum se montează un perete de gips-carton este subiectul site-ului soră. Înainte de perete, verifică doar că fiecare dintre cele două camere rezultate păstrează fereastra și caloriferul propriu.

Separarea muncii de casă

Cel mai greu lucru la biroul de acasă nu este să începi munca, ci să o închei. Într-o cameră proprie, separarea este ușa: se închide, și munca rămâne acolo. Într-o cameră comună, separarea trebuie construită: un secreter cu capac, un birou în dulap cu uși, un birou rabatabil care devine poliță, o lampă de birou care se stinge și lasă camera în lumina ei de seară. Regula este ca la sfârșitul zilei ecranul să nu se mai vadă și hârtiile să fie închise, cu un gest, nu cu o oră de strâns. Un laptop închis pe o masă goală este o separare suficientă; un monitor aprins în colțul dormitorului nu este.

Și invers: biroul care se deschide cu un gest se deschide zilnic; cel care cere mutat masa și adus scaunul din bucătărie ajunge să fie înlocuit de canapea în două săptămâni. Dacă alegi un birou care dispare, alege-l astfel încât deschiderea lui să dureze cât deschiderea unui dulap.

Biroul pentru doi

Doi oameni care lucrează de acasă în aceeași cameră au nevoie, în primul rând, de două apeluri care nu se aud unul pe altul, și abia apoi de două mese. Dacă programul permite, biroul se folosește pe rând și problema dispare; dacă nu, ghidul CCOHS pentru spațiul de lucru arată cât spațiu cere un birou de două persoane, de ordinul a două suprafețe complete, nu o masă lungă împărțită la mijloc. Varianta care funcționează acasă este fie un blat continuu, lung, de-a lungul peretelui cu fereastra, cu monitoarele orientate în aceeași direcție și cu două scaune bune, fie două mese față în față cu un paravan jos între ele, care taie și privirea, și o parte din sunet. Ce nu funcționează este un singur monitor și un singur scaun bun „la comun”: cel de-al doilea ajunge la masa din bucătărie.

Când cei doi lucrează în zile diferite, biroul reglabil pe înălțime își găsește a doua justificare: se reglează în câteva secunde pentru persoana care îl folosește azi, lucru pe care un birou fix nu îl poate face. Două scaune separate, fiecare reglat o dată pentru utilizatorul lui, sunt în orice caz mai ieftine decât un singur scaun scump reglat zilnic.

Căldura și aerul într-o cameră mică

O persoană care stă opt ore nemișcată într-o cameră mică, de ordinul celor 8 m² pe care regulile tehnice le dau ca minim pentru un loc de muncă, cu ușa închisă, cu un laptop, un monitor și o lampă aprinse, schimbă climatul camerei: iarna, caloriferul dimensionat pentru un dormitor în care se doarme cu geamul întredeschis poate fi prea mic pentru cineva care stă așezat, iar vara aceeași cameră spre sud se încălzește de la ecrane și de la soare. Înainte de a amenaja camera mică de lucru, verifică dacă are calorifer propriu cu robinet termostatic, dacă fereastra se deschide complet pentru aerisire scurtă și dacă există umbrire exterioară sau măcar un rulou reflectorizant spre sud sau vest. Dimensionarea caloriferelor este un subiect al site-ului soră; decizia de aici este să o ceri înainte de a muta biroul într-o cameră care nu a fost gândită pentru stat.

Aerul este și el o decizie: într-o cameră mică și închisă, cu ușa trasă pentru apeluri, aerul se consumă repede și concentrarea scade. Camera de lucru are nevoie de o fereastră care se poate deschide larg la fiecare pauză, de o ușă care nu trebuie să stea închisă permanent și, dacă este orientată spre o stradă zgomotoasă, de un geam care permite aerisirea fără să ridici vocea în apel.

Ordinea deciziilor

1. Cât lucrezi de acasă: permanent, hibrid sau ocazional. Decide dacă biroul merită o cameră, un colț permanent sau un loc la masă.
2. Camera și locul: camera proprie dacă există; altfel dormitor sau living, cu soluția de separare aleasă odată cu locul.
3. Poziția față de fereastră și de ușă: lumină laterală, ecran perpendicular pe geam, ușa în câmpul vizual, fundalul pentru apeluri verificat cu camera pornită.
4. Prizele și rețeaua: numărul și înălțimea prizelor în spatele mesei, cablul de rețea, comanda luminii. Se decid înainte de finisaje.
5. Masa: lățimea după numărul de ecrane, adâncimea de cel puțin 70 cm, înălțimea fixă, reglabilă manual sau electric.
6. Scaunul, reglabil, la fel de serios ca masa, plus suportul de picioare dacă masa este fixă.
7. Lumina: lampa de birou, lumina generală pe dimer, lumina pentru apeluri.
8. Depozitarea și cablurile: corpul cu sertare, raftul pentru dosare, locul imprimantei, tava de cabluri.
9. Acustica și închiderea: covorul, draperia, casca; felul în care biroul dispare seara.

Greșeli frecvente

• Masa cumpărată înaintea locului, după colțul liber, nu după ecranele care stau pe ea.
• Biroul cu fața sau cu spatele la fereastră, cu ecranul întunecat ziua și silueta neagră la apeluri.
• Scaunul de bucătărie la un birou folosit opt ore pe zi.
• Blat puțin adânc, de masă de bucătărie, cu monitorul la o palmă de ochi și tastatura pe margine.
• O singură priză și un prelungitor pe podea, sub scaunul cu rotile.
• Biroul reglabil electric cu cabluri scurte, care nu se ridică niciodată.
• Patul în cadrul camerei la fiecare apel video.
• Monitorul care rămâne aprins seara în colțul dormitorului, fără nicio formă de închidere.