Cum amenajezi dormitorul: ghid complet

Dormitorul este camera în care petreci cel mai mult timp din viață și pe care o vezi cel mai puțin: o treime din zi, cu ochii închiși. Tocmai de aceea este camera în care contează lucrurile pe care nu le vezi în fotografii: cât de bine dormi, dacă te lovești de colțul patului în drum spre baie noaptea, dacă dulapul se deschide fără să muți scaunul, dacă lumina de la lampa de citit îl trezește pe cel de lângă tine, dacă dimineața intră soarele sau zgomotul străzii.

Ghidul de față adună tot ce ține de categoria amenajarea dormitorului: cu ce începi, dimensiunea și poziția patului, spațiul din jurul lui, depozitarea hainelor, lumina pe straturi, culorile și textilele, întunericul și liniștea. Fiecare temă mare are și un articol propriu, mai detaliat, la care trimitem pe parcurs.

Ca peste tot pe acest site, vorbim despre planificare și alegere: ce pui, unde și de ce. Execuția lucrărilor de finisaj, de la tencuială la pardoseală și instalații, este subiectul site-ului nostru soră, pe care îl amintim doar acolo unde decizia de amenajare depinde de ea.

Începe cu patul, nu cu culoarea

Într-un dormitor, totul se așază în jurul patului: el este piesa cea mai mare, cea mai greu de mutat și singura cu adevărat obligatorie. Ordinea deciziilor este deci: dimensiunea patului, poziția lui, spațiul rămas pentru circulație și dulap, apoi lumina, culorile și textilele. Cine începe cu culoarea peretelui și cu noptierele frumoase ajunge, de regulă, la un pat înghesuit între dulap și calorifer.

Cât de mare este camera, de fapt

Un reper pentru a judeca dimensiunea vine din Legea locuinței nr. 114/1996: exigențele minimale pentru locuințele noi prevăd 12 m² pentru dormitorul unei locuințe de două persoane și 24 m² în total pentru cele două dormitoare ale unei locuințe de patru persoane, cu înălțimea liberă a camerelor de locuit de cel puțin 2,55 m. Aceleași exigențe cer în fiecare dormitor cel puțin 2 prize, un comutator și un loc de lampă. Sunt praguri legale minime, nu recomandări de confort: un dormitor de 10–11 m² dintr-un bloc vechi este, prin definiție, un spațiu strâmt, în care alegerea patului și a dulapului decide totul. Pentru aceste camere avem un articol separat despre dormitorul mic.

Planul la scară

Desenează camera la scară, cu ferestrele și sensul lor de deschidere, ușa și arcul ei, caloriferul, prizele existente, întrerupătorul și locul de lampă din tavan. Apoi decupează din hârtie patul la dimensiunea reală a cadrului, nu a saltelei, dulapul cu arcul ușilor și noptierele. În cinci minute pe hârtie afli ce nu încape, în loc să afli după livrare.

Patul: dimensiunea potrivită

Mărimea saltelei

Ghidul de mărimi al unui producător răspândit arată formatele uzuale: 80×200 cm pentru paturi de zi și paturi extensibile de copii, 90×200 și 90×190 cm pentru o persoană, 120×190 și 135×190 cm pentru dormitoarele în care nu încape un pat dublu întreg, 150×200 cm „pentru persoanele înalte, care au nevoie de puțin loc în plus pentru picioare”, și 180×200 cm ca format mare. Formatele de 140, 160 și 180 cm lățime cu 200 cm lungime, pe care le întâlnești cel mai des la noi, apar și în același ghid; verifică însă ce standard folosește producătorul saltelei și al cadrului, pentru că lungimile de 190 și 200 cm și lățimile „duble” diferă de la o țară la alta și salteaua trebuie să intre exact în cadru.

Regula de confort este simplă: lungimea saltelei cu cel puțin o palmă mai mare decât înălțimea celui mai înalt dintre cei care dorm în ea, iar lățimea astfel încât doi oameni să poată sta pe spate cu brațele îndoite fără să se atingă. Pentru majoritatea cuplurilor, asta înseamnă 160 cm; 140 cm este un compromis de spațiu, 180 cm este lux atunci când camera îl permite.

Cadrul este mai mare decât salteaua

Cadrul unui pat este mai lat și mai lung decât salteaua cu o palmă sau două, în funcție de tăblie și de ramă; valoarea exactă o dă fișa patului. Pe plan desenezi cadrul, nu salteaua. Tăblia înaltă și rama lată arată bine în showroom și fură din cameră exact centimetrii de trecere care lipsesc.

Înălțimea

Un pat la înălțimea unui scaun, cu suprafața saltelei undeva în jurul genunchiului unui adult, e ușor de părăsit dimineața și confortabil pentru a sta pe margine. Paturile foarte joase, în stil japonez, arată aerisit și sunt incomode după o anumită vârstă; paturile foarte înalte, cu saltea groasă peste o bază înaltă, cer un pas în sus și fac camera să pară mai mică. Cadrul cu picioare înalte, prin care se vede pardoseala, face camera să pară mai mare și se curăță ușor dedesubt; cadrul cu ladă de depozitare folosește spațiul de sub saltea, dar cere ca pe lângă pat să rămână loc pentru ridicarea somierei.

Poziția patului și spațiul din jur

Poziția clasică, cu tăblia la un perete plin, cu acces pe ambele laturi și cu vedere spre ușă fără a fi în axul ei, nu este o superstiție, ci rezultatul a trei nevoi practice: fiecare dintre cei doi să se poată da jos fără să îl treacă pe celălalt, să nu dormi cu capul sub fereastră sau lipit de calorifer și să vezi cine intră. Detaliile, de la pat sub fereastră la pat în colț, sunt în articolul despre unde așezi patul în dormitor.

Cât loc lași în jurul patului

Ghidul de planificare NKBA, folosit la proiectarea spațiilor din locuință, stabilește lățimea minimă a unei căi de trecere la 91 cm. Lângă pat, această lățime este confortul; sub ea se poate coborî, dar culoarul dintre pat și dulap nu poate fi mai îngust decât ușa dulapului deschisă plus un om care stă în fața ei. Legea locuinței cere pentru coridoarele din locuință 120 cm, iar ghidul NKBA ia ca deschidere liberă minimă a unei uși 81 cm: culoarul dinspre ușa camerei spre pat nu are motive să fie mai îngust decât ușa pe care ai intrat.

La picioarele patului, dacă acolo stă comoda sau dulapul, lasă loc pentru sertarul sau ușa deschisă plus persoana care o deschide. Dacă nu încape, mută dulapul pe peretele lateral sau alege uși glisante.

Noptierele și tăblia

Noptiera stă la înălțimea saltelei sau puțin mai sus, ca să ajungi la pahar și la telefon fără să te apleci din pat. Lățimea ei contează mai puțin decât faptul că are un sertar pentru lucrurile pe care nu vrei să le vezi și o priză în spate, pentru lampă și încărcător. Două noptiere, chiar mici, sunt mai bune decât una singură, oricât de mare; într-un dormitor îngust, un raft suspendat sau o poliță fixată pe tăblie ține loc de noptieră fără să ocupe pardoseala.

Peretele din spatele patului este singura suprafață din dormitor pe care o poți trata ca accent fără să obosească: nu o vezi când dormi, o vezi când intri. Lemn, tapet, culoare, tăblie tapițată până la tavan, fiecare are logica lui și fiecare se decide înainte de electrician, pentru că aplicele și prizele de la pat se montează în acest perete. Comparația completă este în articolul despre peretele din spatele patului.

Depozitarea hainelor

Dulapul este a doua piesă ca mărime și prima care face dormitorul să pară înghesuit când e ales greșit. Două decizii contează mai mult decât orice: adâncimea și ușile. Sistemele de dulapuri răspândite au cadre de 58 cm adâncime, pentru umerașe perpendiculare pe perete, și de 35 cm, pentru rafturi și umerașe paralele cu peretele, soluția camerelor înguste. Același ghid cere cel puțin 1 cm liber până la tavan pentru a ridica dulapul în picioare la montaj, încă 1 cm pentru ușile batante și 4 cm pentru cele glisante: într-o cameră cu tavanul la 2,55 m, înălțimea minimă legală, dulapul de 236 cm intră, iar fâșia rămasă până la tavan (în jur de 15 cm) se închide cu o bordură.

Uși batante sau glisante

Ușile batante dau acces complet la interior și costă mai puțin, dar cer în fața dulapului spațiul ușii deschise plus omul din fața ei. Ușile glisante nu cer nimic în față și sunt soluția dormitoarelor în care patul stă aproape de dulap; dezavantajul este că vezi doar jumătate din dulap odată și că șina de jos adună praf. Dulapul până în tavan, cu fronturile în culoarea peretelui, dispare vizual și câștigă rafturile de sus pentru lucrurile de sezon. Cum organizezi interiorul, de la înălțimile de agățat la sertare, este în articolul despre dressingul din dormitor.

Comoda

O comodă joasă sub fereastră sau pe peretele de la picioarele patului adaugă sertare și un blat pentru oglindă sau televizor, fără să închidă camera. Verifică arcul sertarelor deschise față de pat și ancoreaz-o de perete dacă în casă sunt copii: comoda cu sertare trase este piesa care se răstoarnă cel mai ușor din casă.

Lumina: pentru seară, nu pentru dimineață

Dormitorul se folosește mai ales seara și noaptea, la lumină artificială joasă, și dimineața, la lumină naturală. O singură plafonieră puternică în mijlocul tavanului este exact ce nu trebuie: te orbește din pat și nu ajunge pentru citit.

Straturile

• Lumina generală, pe dimer, pentru făcut patul, îmbrăcat și curățenie. Poate fi plafoniera, spoturile sau o scafă.
• Lumina de citit, câte una pe fiecare parte a patului, orientabilă, astfel încât să lumineze cartea unuia fără să cadă pe perna celuilalt. licht.de cere pentru citit 500 lx la locul de citit, mult peste ce dă lumina generală la nivelul pernei; de aceea lampa de citit este o lampă proprie, nu plafoniera dată mai tare.
• Lumina pentru dulap: licht.de recomandă iluminare în dulap sau un spot de tavan la 50–80 cm în fața dulapului, ca să vezi culorile hainelor fără să îți faci umbră.
• Lumina la oglindă, dacă te îmbraci sau te machiezi în dormitor, din lateral, nu de sus.

Comenzile

Lumina generală trebuie să se stingă din pat, nu doar de la ușă: licht.de recomandă întrerupător cap-scară sau multiplu la pat. Lămpile de citit au întrerupătorul la îndemână, pe lampă sau pe perete, lângă noptieră. Prizele de la pat se planifică în perechi, pe fiecare parte: lampă, telefon, eventual veioză inteligentă. Legea locuinței cere minimum 2 prize în dormitor; un dormitor real are nevoie de două pe fiecare parte a patului, una la comodă și una liberă.

Temperatura de culoare

În dormitor, alege o singură temperatură de culoare, caldă (sub 3300 K, cum definește asociația licht.de lumina caldă), de regulă 2700 K, cu redare a culorilor de cel puțin Ra 80, și pune totul pe dimer: lumina rece seara este ultimul lucru de care are nevoie un om care vrea să adoarmă.

Culori și materiale

Culoarea dormitorului se alege după un singur criteriu: să nu obosească seara și să nu deranjeze dimineața. Tonurile stinse, calde sau neutre, pe suprafețele mari, cu un singur accent pe peretele din spatele patului sau în textile, funcționează în aproape orice cameră. Culorile saturate pe toți pereții fac camera mai mică și mai agitată. Ce culori nu obosesc, cum le testezi la lumina reală a camerei și ce înseamnă valoarea de reflexie a luminii pentru un dormitor spre nord sunt în articolul despre culorile pentru dormitor.

Dacă alegi tapet pe peretele patului, simbolurile de pe rolă, standardizate prin EN 235, spun cât rezistă: de la „rezistent la apă” (petele de adeziv se pot tampona) la „lavabil” și „foarte lavabil”, plus treptele de rezistență la lumină; pentru un perete care nu se atinge, ca cel din spatele patului, rezistența la lumină contează mai mult decât lavabilitatea, mai ales dacă soarele bate pe el dimineața.

Pardoseala

Dormitorul este una dintre puținele camere în care calci desculț în fiecare zi, deci pardoseala caldă la atingere contează: parchet, mochetă sau un covor mare pe ambele părți ale patului și la picioarele lui. Gresia în dormitor are sens doar cu încălzire în pardoseală. Covorul sub pat, dacă îl alegi, trebuie să iasă de sub pat cu cel puțin lățimea unui pas pe fiecare parte, altfel calci pe parchet rece exact unde cobori.

Întunericul și liniștea

Lumina de afară

Felinarul de pe stradă și soarele de la ora șase sunt dușmanii somnului. Draperiile opace (blackout) montate pe o galerie care depășește fereastra cu cel puțin o palmă de fiecare parte și care ajung până la podea opresc lumina; o jaluzea sau un rulou în toc, sub draperie, închide fanta de sus și de pe margini prin care intră lumina dimineața. Dacă dormitorul este spre est, întunericul dimineții se planifică la fel de serios ca lumina serii.

Zgomotul

Ghidul OMS Europa pentru zgomotul de noapte stabilește ca valoare-ghid 40 dB în exteriorul ferestrei dormitorului, și arată că peste nivelurile-ghid apar tulburări de somn. Împotriva zgomotului de afară, prima măsură este fereastra: geamul termoizolant de calitate, montat corect, cu garnituri bune. A doua este așezarea: dormitorul pe fațada dinspre curte, nu dinspre stradă, când ai de ales. În interior, textilele, covorul, draperiile grele, tăblia tapițată și dulapul plin pe peretele comun cu vecinul absorb o parte din zgomot și din ecou; un dormitor cu pardoseală dură, pereți goi și fereastră fără draperii sună ca o cutie.

Aerul și temperatura

Un dormitor în care nu se poate aerisi repede dimineața și în care caloriferul nu se poate regla separat este un dormitor în care se doarme prost. Caloriferul rămâne accesibil, cu robinet termostatic la îndemână, nu în spatele tăbliei sau al dulapului, iar fereastra se deschide complet, nu doar rabatat, fără ca patul sau comoda să stea în drum.

Televizorul și biroul în dormitor

Amândouă intră în dormitor din lipsă de loc în altă parte, și amândouă aduc în dormitor activități care nu țin de somn. Dacă televizorul trebuie să fie acolo, montează-l pe perete, la picioarele patului, cu centrul ecranului la înălțimea ochilor celui care stă rezemat de tăblie, și pe o priză cu întrerupător, ca să nu stea în standby cu ledul aprins. Dacă biroul trebuie să fie acolo, pune-l astfel încât din pat să nu vezi ecranul și hârtiile, cu spatele spre pat sau după un paravan, și cu propria lumină de lucru, separată de cea a dormitorului; soluțiile de separare sunt tratate în categoria Birou acasă.

Ordinea deciziilor

1. Planul la scară cu fereastra, ușa, caloriferul și prizele existente.
2. Dimensiunea patului, după cei care dorm în el, și poziția lui, cu culoarele de trecere verificate.
3. Dulapul: perete, adâncime, tip de uși, înălțime până în tavan.
4. Instalațiile: prize în perechi la pat, întrerupător cap-scară la pat, circuite separate pentru lumina generală și cea de citit, priză la comodă. Se decid înainte de finisaje.
5. Peretele din spatele patului, înainte de electrician, pentru că aplicele se montează în el.
6. Culoarea și pardoseala, apoi draperiile opace cu galerie lată.
7. Noptierele, lămpile, textilele, ultimele și cele mai ușor de schimbat.

Dormitorul pentru doi: compromisurile care funcționează

Două persoane în același dormitor înseamnă două programe, două temperaturi preferate, două obiceiuri de citit și, de multe ori, două idei despre culoare. Amenajarea nu rezolvă diferențele, dar le poate face suportabile. Lămpile de citit orientabile, câte una pe fiecare parte și cu întrerupător propriu, sunt prima măsură: unul citește, celălalt doarme. Două pilote de o persoană în loc de una dublă rezolvă temperatura și trasul păturii. Două noptiere cu sertar, nu una, dau fiecăruia locul lui. Dulapul împărțit pe verticală, nu pe orizontală, dă fiecăruia bare și rafturi proprii, la înălțimea lui. Iar partea de pat se alege după cine se trezește primul: acela doarme pe partea dinspre ușă, ca să iasă fără să treacă prin cameră pe întuneric.

Dormitorul de oaspeți și camera cu dublă funcție

Camera de oaspeți folosită de câteva ori pe an nu merită un pat permanent care ocupă jumătate din ea. Un pat de zi, o canapea extensibilă de calitate sau un pat rabatabil în perete eliberează camera pentru birou, bibliotecă sau cameră de sport în restul timpului, iar un dulap cu o secțiune goală și un cuier primesc bagajul oaspetelui. Lenjeria de pat a oaspeților stă în cameră, nu în dormitorul principal. Dacă în camera de oaspeți stau des părinții în vârstă, regulile se inversează: pat adevărat, la înălțime confortabilă, cu acces pe o parte cel puțin, lumină la pat și traseu liber spre baie, pentru că pentru ei confortul nopții contează mai mult decât flexibilitatea camerei.

Dormitorul în apartamentul vechi

Dormitorul dintr-un bloc vechi, construit în perioada comunistă, are câteva particularități care schimbă deciziile: camera de 10–12 m² cu fereastra pe peretele scurt, caloriferul sub fereastră, o singură priză și un întrerupător la ușă, pereți de beton în care fiecare doză nouă înseamnă carotare în beton, și adesea un balcon închis în fața ferestrei, care ia lumina. Aici ordinea este și mai strictă: poziția patului se decide prima, pentru că prizele de la pat în peretele de beton se fac o singură dată; dulapul merge pe peretele lung cu uși glisante și adâncime redusă; iar lumina se mută de pe tavan pe pereți, cu aplice și bandă LED alimentate dintr-un singur traseu nou. Dacă balconul închis stă în fața ferestrei, culoarea pereților se alege ca pentru o cameră întunecată, iar oglinda de pe dulap devine obligatorie.

Greșeli frecvente

• Patul desenat cu dimensiunea saltelei, nu a cadrului, și dulapul fără arcul ușilor.
• Un singur întrerupător, la ușă, și lumina generală stinsă pe întuneric, pe pipăite.
• O singură priză la pat, cu prelungitor pe sub noptieră.
• Lampă de citit comună, în mijlocul tăbliei, care luminează amândouă pernele.
• Dulap cu uși batante la 60 cm de pat.
• Draperii care se opresc la pervaz și lasă lumina să intre pe sus și pe margini.
• Culoare saturată pe toți pereții, aleasă după un cartonaș, în lumină de magazin.
• Caloriferul în spatele tăbliei sau al dulapului, cu robinetul de neatins.