Unde montezi televizorul: înălțime și distanță

Televizorul montat prea sus este una dintre cele mai frecvente greșeli de amenajare din livinguri, urmată îndeaproape de televizorul prea mare pentru distanța de la care este privit. Amândouă se explică ușor: ecranul se montează la înălțimea la care arată bine când stai în picioare în fața peretelui gol, și se cumpără cu diagonala care arată impresionant în magazin. Apoi te așezi pe canapea și gâtul plătește.

Articolul de față răspunde la cele patru întrebări în ordinea corectă: la ce distanță stai, deci ce diagonală ai nevoie; la ce înălțime montezi; pe ce perete; și cum fixezi, inclusiv pe gips-carton. La final, cablurile și prizele, care se decid înainte de finisaje. Pentru așezarea întregii zone de relaxare, pornește de la ghidul complet de amenajare a livingului.

Întâi distanța, apoi diagonala

Ordinea este importantă: distanța de la canapea la peretele televizorului este dată de cameră și se schimbă greu; diagonala se alege după ea, nu invers.

Regula producătorului

Samsung recomandă să înmulțești diagonala în inch cu 1,2 pentru a obține distanța de vizionare în inch, pornind de la un câmp vizual de 40° ocupat de ecran. Transformat în metri, înseamnă aproximativ:

Citit invers: la o canapea aflată la 2,5 m de perete, un ecran de 75–85″ umple câmpul vizual ca la cinema. Aceeași sursă notează că pentru ecranele mari are sens rezoluția 4K; la distanțele de mai sus, pe un ecran mare cu rezoluție mai mică se văd pixelii.

Cinema sau vizionare obișnuită

Unghiul de 40° este recomandarea THX pentru o experiență imersivă, de cinema. SMPTE, asociația inginerilor din cinematografie și televiziune, recomandă 30°, mai confortabil pentru vizionare de zi cu zi, știri și emisiuni, în care nu vrei să îți miști ochii dintr-un colț în altul al ecranului. Un ghid de home cinema dă cele două formule: distanța în inch înmulțită cu 0,835 dă diagonala pentru 40°, înmulțită cu 0,65 dă diagonala pentru 30°. La 2,5 m (circa 98″) rezultă 82″ pentru cinema și 64″ pentru vizionare mixtă. Dacă familia se uită mai mult la emisiuni decât la filme, sau dacă în cameră se stă și la masă cu ochii pe ecran, diagonala pentru 30° este alegerea mai relaxată.

Înălțimea: centrul ecranului la nivelul ochilor

Regula este simplă și o dau toți producătorii: centrul ecranului la înălțimea ochilor persoanei așezate. Samsung indică, pentru o persoană de circa 1,68 m așezată pe o canapea obișnuită, centrul ecranului la aproximativ 107 cm de pardoseală, cu recomandarea explicită de a măsura nivelul ochilor pe canapeaua ta, din locul în care stai de obicei. Dacă ai o canapea joasă, valoarea scade; dacă te uiți de la masă, crește.

Pentru un ecran de 65″, care are circa 81 cm înălțime, centrul la 107 cm înseamnă marginea de jos la circa 66 cm de pardoseală. Asta pare jos când stai în picioare și este exact bine când stai pe canapea.

Deasupra unei comode

Dacă sub televizor stă o comodă, Samsung recomandă ecranul la 10–15 cm deasupra blatului. La o comodă joasă, cu blatul sub nivelul șezutului canapelei, marginea de jos a ecranului montat la 10–15 cm deasupra blatului rămâne compatibilă cu regula ochilor. O comodă înaltă sau un bufet împing ecranul prea sus; în acest caz, alege o piesă mai joasă sau montează televizorul pe perete fără legătură cu mobila de sub el.

Deasupra șemineului

Este cea mai frecventă cerere și cea mai proastă poziție: centrul ecranului ajunge mult peste nivelul ochilor, cu gâtul întins seară de seară, iar căldura focarului nu face bine electronicii. Dacă nu există alt perete, soluția minimă este un suport înclinabil, ca ecranul să fie îndreptat în jos spre canapea; soluția corectă rămâne însă televizorul pe alt perete și șemineul lăsat să fie șemineu.

Pe ce perete

Peretele televizorului se alege după lumină și după așezarea canapelei, nu după locul unde constructorul a lăsat priza de antenă.

• Nu în fața ferestrei. Dacă fereastra este în spatele canapelei, lumina se reflectă în ecran; dacă fereastra este în spatele televizorului, te uiți în contralumină și ecranul pare întunecat. Peretele ideal este perpendicular pe fereastră, cu draperii sau jaluzele pentru după-amiezile însorite.
• În fața canapelei, nu în diagonală. Ecranele moderne pierd contrast și culoare când sunt privite din unghi; locul principal de șezut stă în fața ecranului.
• Nu deasupra caloriferului, din motive de căldură și pentru că acolo ajunge prea sus.
• Cu spațiu în jur. Samsung cere cel puțin 10 cm liberi deasupra, dedesubt și lateral, pentru ventilare; o nișă fixă croită exact pe dimensiunea televizorului de azi devine o problemă la televizorul de mâine.

Suport fix, înclinabil sau rabatabil

Standardul VESA

Găurile de prindere din spatele televizorului urmează standardul VESA FDMI. Modelele uzuale, după un producător de suporturi: 75×75 și 100×100 mm (MIS-D, până la 14 kg, șuruburi M4), 200×100 mm (MIS-E, până la circa 24 kg) și, pentru televizoare, modelele MIS-F, pătrate din 200×200 mm în sus, în pași de 100 mm, cu șuruburi M6 sau M8. Samsung dă corespondența orientativă pentru televizoarele sale: 200×200 pentru 30–43″, 400×400 pentru 46–75″, 600×400 peste 75″. Verifică în fișa televizorului modelul exact și greutatea, apoi alege suportul care le acoperă pe amândouă, cu rezervă.

Tipul de suport

• Fix: cel mai subțire și cel mai ieftin, ecranul stă aproape de perete. Potrivit când înălțimea și unghiul sunt corecte de la început. Dezavantaj: accesul la cabluri cere demontarea ecranului.
• Înclinabil: permite câteva grade în jos, util dacă televizorul a trebuit montat ceva mai sus decât ideal.
• Rabatabil (cu braț): ecranul se trage de la perete și se rotește, util într-un living open space, când te uiți și de la masă, și de pe canapea. Cel mai scump, cel mai gros și, important pentru fixare, o sarcină dinamică pe perete: brațul întins mută greutatea departe de perete.

Fixarea: beton, cărămidă sau gips-carton

În beton și cărămidă plină, un suport de televizor se fixează cu diblurile și șuruburile indicate de producătorul suportului, fără probleme. Întrebarea reală apare la pereții de gips-carton, din ce în ce mai frecvenți în apartamentele noi și în renovări.

Ce suportă un perete de gips-carton

Informația tehnică Knauf pentru fixarea sarcinilor pe pereții din plăci (VT03.de) tratează televizorul cu suport fix ca sarcină statică de consolă și televizorul cu suport rabatabil ca sarcină dinamică. Pentru sarcinile statice, pe un perete cu o singură placă de 12,5 mm se admit până la 40 kg pe metru de lungime de perete, iar cu placă de 15 mm Diamant sau 18 mm până la 70 kg pe metru, cu condiția ca sarcina să stea la cel mult 300 mm de fața peretelui. Un diblu de gol Hartmut ține 20 kg într-o placă GKB de 12,5 mm și 45 kg în două plăci de 12,5 mm, iar orice obiect se prinde în cel puțin două dibluri. Pentru suporturile rabatabile, care împing și trag peretele la fiecare mișcare, Knauf cere o traversă montată în structura peretelui, între montanți.

Tradus pentru living: un televizor obișnuit, de exemplu de 20–25 kg, pe suport fix stă pe un perete de gips-carton obișnuit, cu dibluri de gol potrivite și cu grosimea plăcii verificată; un televizor pe braț rabatabil cere ca în perete să existe o traversă sau un panou de lemn între montanți, pus la construcția peretelui. Dacă peretele există deja și nu știi ce e în el, cea mai sigură cale este un detector de montanți și fixarea suportului direct în profilele metalice sau de lemn, nu doar în placă. Cum este construit un astfel de perete și unde îi stau montanții este descris în ghidul despre montajul peretelui de rigips.

Televizorul pe comodă

Un televizor lăsat liber pe comodă, pe piciorul lui, se răstoarnă la o smucitură de cablu sau la un copil care se cațără. Autoritatea americană pentru siguranța produselor recomandă ancorarea televizoarelor și a mobilierului de sub ele de perete; majoritatea televizoarelor au în spate găuri și, uneori, o chingă în pachet exact pentru asta. În casele cu copii mici, montarea pe perete este cea mai simplă măsură de siguranță.

Cablurile și prizele

Televizorul montat pe perete arată bine doar dacă nu atârnă cabluri sub el. Acest lucru se decide la renovare, când pereții sunt deschiși, nu după.

• Prize în spatele ecranului: cel puțin două, plus priza de antenă și cea de rețea, la înălțimea centrului ecranului, acoperite de televizor. Legea locuinței cere minimum 3 prize în toată camera de zi, deci zona televizorului consumă singură acest minim; numărul real de prize se planifică pe toată camera, cu lămpi, consolă și birou.
• Tub gol între televizor și comodă, cu diametru generos, prin care trec cablul HDMI, cel de alimentare al barei de sunet și ce va mai apărea. Fără tub, fiecare aparat nou înseamnă un cablu pe perete.
• Priză și la nivelul comodei, pentru consolă, receiver și bară de sunet.
• Canal de cablu aparent, vopsit în culoarea peretelui, ca soluție de compromis când peretele este gata și nu se mai sparge.

Lumina din spatele televizorului, o bandă LED caldă pe conturul ecranului, reduce contrastul dintre ecranul luminos și peretele întunecat și obosește mai puțin ochii la vizionarea de seară; ea are nevoie de propria priză sau de un port USB alimentat de pe televizor.

Sunetul

Difuzoarele televizoarelor subțiri sunt slabe și bat în jos sau în spate. O bară de sunet sub ecran sau pe comodă rezolvă dialogurile fără cabluri prin cameră; un sistem cu difuzoare în spate cere trasee de cablu planificate în pardoseală sau în pereți, deci se decide tot la renovare. Țesăturile din cameră (covorul, draperiile, canapeaua) fac sunetul mai clar decât orice setare din meniu.

Comoda și bara de sunet

Comoda de sub televizor arată bine când este mai lată decât ecranul, cu cel puțin o palmă de fiecare parte, și când blatul ei este jos, sub nivelul șezutului canapelei, ca ecranul montat la 10–15 cm deasupra să rămână la nivelul ochilor. Televizorul pe picior cere o comodă mai lată decât distanța dintre picioare, cu rezervă, și o adâncime care să cuprindă piciorul și bara de sunet din fața lui. Bara de sunet stă sub ecran, fără să acopere marginea lui de jos și fără să blocheze senzorul telecomenzii; dacă nu încape pe comodă, se montează pe perete sub televizor, cu propriul suport. Corpurile închise ale comodei în care stau consola, receiverul sau decodorul au nevoie de ventilare, prin fante sau prin spate deschis, și de un tub de cabluri către priza din spatele ecranului. Dacă peretele televizorului este și peretele de depozitare, vezi articolul despre biblioteci și rafturi în living.

Televizorul într-un living mic sau îngust

Într-o cameră îngustă, canapeaua stă la 2 m sau mai puțin de peretele opus, iar un ecran ales după regula de 40° ar fi disproporționat; aici diagonala pentru 30° este cea potrivită, iar ecranul mai mic lasă loc și pentru rafturi sau pentru un tablou. Dacă singurul perete liber este scurt sau are o ușă, un suport rabatabil în colț, care se rotește spre canapea când te uiți și se strânge la perete în restul timpului, rezolvă problema, cu condițiile de fixare descrise mai sus. Televizorul pe un suport de podea, tip șevalet, este alternativa care nu cere găuri și se mută, potrivită pentru chiriași și pentru camerele în care așezarea nu e definitivă.

Reflexiile: ferestre, lămpi și draperii

Chiar cu peretele bine ales, ecranul reflectă ce are în față: fereastra de după-amiază, lampa de podea de lângă canapea, plafoniera aprinsă. Draperiile opace sau jaluzelele pe fereastra din spatele canapelei rezolvă lumina de zi; lămpile se așază lateral față de axa canapea–ecran, nu în spatele canapelei, și pe dimer, ca seara lumina să coboare fără să se stingă de tot. Ecranele mate reflectă mai puțin decât cele lucioase, dar niciun ecran nu rezistă unei ferestre însorite în față. Verifică reflexiile cu ecranul stins, în momentul zilei în care te uiți cel mai des: ce vezi pe sticla neagră vei vedea și pe film.

Alternativa: proiectorul

Într-un living folosit mai ales pentru filme seara, proiectorul cu ecran rulant dă o imagine mult mai mare decât orice televizor și dispare ziua în tavan. Costul este dependența de întuneric, zgomotul ventilatorului, distanța de proiecție de respectat și un televizor obișnuit păstrat totuși pentru știri și emisiuni de zi. Proiectoarele cu distanță ultra-scurtă, așezate pe comodă sub ecran, elimină montajul în tavan și cablul lung, dar cer un ecran special, rigid, montat perfect plan. Dacă alegi varianta clasică, traseul de alimentare și de semnal până la tavan se trage la renovare, odată cu prizele televizorului.

Ordinea lucrărilor la renovare

1. Așezarea canapelei și măsurarea distanței până la peretele televizorului.
2. Diagonala după distanță și după felul în care te uiți, cinema sau vizionare obișnuită.
3. Înălțimea după nivelul ochilor pe canapea, verificată cu cartonul pe perete.
4. Peretele: dacă e gips-carton nou, traversă sau placă dublă în zona suportului, înainte de placare.
5. Instalațiile: prize, antenă, rețea, tub gol spre comodă, eventual traseu pentru bara de sunet sau proiector.
6. Finisajele, apoi suportul, comoda, televizorul și, la final, lumina din spatele ecranului.

Greșeli frecvente

• Ecranul montat la înălțimea ochilor în picioare, nu așezat pe canapea.
• Deasupra șemineului sau a unui bufet înalt, cu gâtul întins.
• Diagonală aleasă în magazin, fără să fi măsurat distanța de la canapea.
• Televizorul în fața ferestrei, cu reflexii toată după-amiaza.
• Suport rabatabil pe gips-carton, fixat doar în placă, fără traversă.
• O singură priză în spatele televizorului și un prelungitor atârnat sub el.
• Nișă croită exact pe televizorul actual, fără loc de ventilare și fără rezervă.