Living open space cu bucătărie: cum delimitezi zonele

Livingul deschis spre bucătărie este, în apartamentele construite în ultimii ani, mai degrabă regula decât excepția. Dărâmarea peretelui dintre bucătărie și camera de zi este și una dintre cele mai dorite intervenții în apartamentele vechi. Rezultatul bun este un spațiu luminos, în care cel care gătește nu e izolat de restul familiei. Rezultatul prost este un living în care se simte mirosul de prăjeală, se aud hota și mașina de spălat vase, iar vasele murdare stau la vedere din canapea.

Diferența dintre cele două nu o face suprafața, ci delimitarea. Un open space reușit are zone clare, fiecare cu rolul, lumina și circulația ei, fără să fie nevoie de pereți. Articolul de față arată cum se obține această delimitare și cu ce distanțe lucrezi; pentru restul deciziilor din cameră, de la canapea la covor, pornește de la ghidul complet de amenajare a livingului.

Ce verifici înainte să dărâmi peretele

Dacă apartamentul este vechi și peretele dintre bucătărie și living există, prima întrebare nu e de amenajare, ci de structură: peretele poate fi portant sau poate avea în el coloane de instalații, coș de ventilare sau trasee de gaz. Răspunsul îl dă un expert tehnic atestat și, pentru pereții portanți, un proiect de rezistență; fără acestea, lucrarea nu este nici legală, nici sigură. Abia după ce știi ce ai voie să scoți, poți desena spațiul.

A doua întrebare este racordul de gaz. O bucătărie cu aragaz pe gaz are condiții proprii de ventilare, care nu dispar când dispare peretele. Discuția cu instalatorul autorizat se face înainte de proiect, nu după.

Distanțele care fac bucătăria utilizabilă

Când bucătăria stă în living, tentația este să o comprimi ca să rămână loc pentru canapea. Dar bucătăria are nevoie de aceleași distanțe de lucru ca într-o cameră separată, altfel devine inutilizabilă. Ghidul de planificare al NKBA, folosit la proiectarea bucătăriilor, dă valorile de bază:

• Culoarul de lucru, între fronturile de mobilier sau între fronturi și insulă: cel puțin 107 cm pentru o singură persoană care gătește, cel puțin 122 cm dacă gătesc două.
• Calea de trecere, pe care circuli fără să lucrezi: cel puțin 91 cm. Și, important într-un open space, traseul spre balcon sau spre hol nu trebuie să treacă prin triunghiul de lucru dintre frigider, chiuvetă și plită.
• Locul de luat masa la insulă sau bar: 61 cm lățime pe persoană, cu loc pentru genunchi de 46 cm adâncime la o masă de 76 cm înălțime și de 38 cm la un blat de 91 cm.
• În spatele scaunelor: 81 cm până la perete sau mobilă dacă pe acolo nu circulă nimeni, 91 cm ca să treacă cineva strecurat și 112 cm ca să treacă normal.

Pentru comparație, exigențele minimale din Legea locuinței prevăd pentru bucătărie 5–6,5 m² și pentru locul de luat masa 2,5–6 m², în funcție de numărul de persoane, iar lățimea de circulație în interiorul locuinței 120 cm. Când aduni bucătăria, masa și livingul într-o singură încăpere, aceste suprafețe nu dispar; doar pereții dintre ele.

Insula sau barul: granița care lucrează

Cea mai bună delimitare este una care are și o funcție. Insula de bucătărie sau un corp tip peninsulă, așezat perpendicular pe fronturi, face trei lucruri deodată: separă vizual bucătăria de living, oferă blat de lucru și loc de mic dejun și ascunde, dinspre canapea, dezordinea de pe blatul principal.

Insulă sau peninsulă

Insula propriu-zisă, liberă pe toate laturile, cere loc: culoar de lucru de cel puțin 107 cm pe partea de lucru și cale de trecere de cel puțin 91 cm pe celelalte laturi. Într-un apartament obișnuit, odată adunate fronturile, culoarul de lucru, insula și calea de trecere, asta înseamnă o zonă de bucătărie lată de ordinul a 4 m. Peninsula, legată de fronturi la un capăt, economisește un culoar și funcționează la fel de bine ca graniță. De cât loc are nevoie fiecare variantă este detaliat în categoria Bucătărie, în articolul despre insula de bucătărie.

Blatul înălțat

Un blat de bar ridicat deasupra blatului de lucru, pe partea dinspre living, ascunde chiuveta și vasele și dă un loc de stat pe scaune înalte. Costul este o barieră vizuală mai masivă și un loc de mâncat mai puțin confortabil pentru copii și pentru persoanele în vârstă decât o masă normală. Dacă familia mănâncă zilnic la insulă, blatul la înălțime de masă este alegerea mai bună.

Spatele insulei

Dinspre canapea se vede spatele insulei, deci el trebuie finisat ca o piesă de mobilier, nu ca un dos de dulap. Un rând de rafturi joase pentru cărți de bucate, un panou din același material ca blatul sau un lambriu simplu îl transformă din perete tehnic în element de living.

Delimitarea prin pardoseală și tavan

Chiar fără mobilier între ele, cele două zone se pot citi separat prin suprafețele mari.

Pardoseala

Gresie în zona de gătit și parchet în zona de stat este soluția clasică: rezolvă și o problemă practică, pentru că zona de la plită și chiuvetă e udă și grasă, și una vizuală, pentru că linia dintre materiale desenează granița. Tăietura se face de regulă în dreptul insulei sau al capătului fronturilor, nu la întâmplare în mijlocul camerei, iar cele două pardoseli trebuie să ajungă la aceeași cotă finită, ca profilul de trecere să fie discret. Dacă preferi o singură pardoseală peste tot, alege una care rezistă în bucătărie și folosește covorul ca să delimitezi zona de canapea.

Tavanul

O coborâre de tavan deasupra bucătăriei, cu spoturi încastrate, sau o scafă luminată deasupra insulei marchează zona de sus, fără să ocupe nimic din pardoseală. În aceeași coborâre trece și tubulatura hotei, dacă hota evacuează spre exterior printr-un traseu lung. Decizia se ia înainte de execuția tavanului, pentru că după placare nu se mai poate corecta.

Lumina pe zone

Într-un open space, lumina este cel mai puternic instrument de delimitare și cel mai ieftin. Fiecare zonă primește stratul ei de lumină, pe circuit separat, cu dimer unde se poate.

• Bucătăria are nevoie de lumină de lucru puternică și corectă: licht.de indică 500 lx pe suprafețele de lucru și o redare a culorilor de cel puțin Ra 80. Sursa trebuie să stea deasupra blatului, sub corpurile suspendate, nu în spatele celui care gătește.
• Masa primește un corp de iluminat propriu, pe care licht.de îl recomandă la 60 cm deasupra blatului, cu Ra 90, astfel încât masa să fie mai luminată decât împrejurimile. Când masa se mută sau se extinde, corpul trebuie să o urmeze: o șină sau un sistem pe cablu rezolvă problema.
• Livingul rămâne pe lumină caldă, mai joasă, din lămpi de podea și de masă, ca seara bucătăria să poată fi „stinsă” vizual, iar zona de canapea să rămână intimă.

Cu comenzi separate, aceeași încăpere are două stări: ziua, un singur spațiu luminos; seara, un living în care bucătăria întunecată dispare din peisaj.

Mirosurile, zgomotul și dezordinea

Cele trei motive pentru care oamenii regretă open space-ul au fiecare o soluție tehnică, dar niciuna nu se rezolvă după mutare.

Hota

Într-o bucătărie închisă, o hotă slabă este o neplăcere; într-un open space, mirosul ajunge în canapea, în draperii și în covor. Ghidul NKBA cere un sistem de ventilare canalizat, dimensionat corect, pentru orice aparat de gătit. Prioritatea este evacuarea spre exterior, cu traseu cât mai scurt și cu cât mai puține coturi; hota cu recirculare prin filtru de carbon este soluția de rezervă, nu prima opțiune. Traseul tubulaturii se planifică odată cu tavanul coborât și cu poziția plitei, pentru că o plită pe insulă cere fie o hotă suspendată de tavan, fie una integrată în blat, cu evacuare prin pardoseală sau prin soclu.

Zgomotul

Mașina de spălat vase, frigiderul și hota se aud în living. La cumpărare, nivelul de zgomot din fișa tehnică devine criteriu real, nu detaliu. Textilele din zona de living (covor, draperii, canapea tapițată) absorb o parte din zgomot și ecou; o cameră cu pardoseală dură peste tot și fără textile amplifică tot ce se întâmplă în bucătărie.

Dezordinea la vedere

Bucătăria deschisă cere depozitare închisă din belșug, pentru ca blaturile să poată fi goale. Un dulap înalt sau o cămară de un metru pătrat lângă bucătărie face mai mult pentru aspectul livingului decât orice decor. Dacă nu ai loc de cămară, insula cu corpuri închise pe partea de lucru și un rând de corpuri suspendate până în tavan compensează.

Masa între bucătărie și canapea

În majoritatea open space-urilor, masa stă între cele două zone și le leagă. Așezarea ei cere două verificări: că scaunele trase nu intră în culoarul de lucru al bucătăriei și că în spatele lor rămâne loc de trecere, după distanțele NKBA de mai sus. Un covor sub masă ajută la delimitare, cu condiția să fie suficient de mare ca scaunele să rămână pe el când sunt trase; producătorii recomandă pentru o masă dreptunghiulară de 6–8 locuri un covor de 200×300 cm, iar pentru una rotundă sau pătrată 250×250 sau 250×350 cm. Cum alegi covorul potrivit fiecărei zone, inclusiv sub masă, este în articolul despre covorul în living.

Canapeaua ca graniță

Când nu există insulă, canapeaua preia rolul de delimitare: așezată cu spatele spre bucătărie sau spre masă, ea închide zona de relaxare și o orientează spre televizor sau spre fereastră. Spatele canapelei trebuie să arate bine, pentru că este la vedere dinspre bucătărie, și câștigă dacă primește o consolă îngustă cu o lampă, care marchează granița și rezolvă lumina de citit. Criteriile de alegere, inclusiv ce înseamnă o canapea „bună pe toate părțile”, sunt în articolul despre cum alegi canapeaua.

Televizorul într-un spațiu deschis

Într-un open space, televizorul concurează cu lumina de la ferestrele mari și cu activitatea din bucătărie. Peretele lui trebuie ales astfel încât ecranul să nu stea în fața unei ferestre și să nu fie neapărat vizibil din zona de gătit, dacă nu vrei ca cel care gătește să fie permanent cu ochii pe el. Distanțele și înălțimea de montaj sunt în articolul despre poziția televizorului în living.

Încălzirea și aerul într-un singur volum

Când dispare peretele, dispar și două camere mici cu încălzirea lor și apare un volum mare, cu ferestre pe mai multe laturi. Caloriferele dimensionate pentru fosta bucătărie și pentru fostul living nu dau neapărat suma potrivită pentru noul spațiu, iar poziția lor, sub ferestre, poate intra în conflict cu fronturile de bucătărie sau cu canapeaua. Necesarul de căldură se recalculează pentru încăperea nouă, iar caloriferele se repoziționează înainte de finisaje; cum se face calculul și ce cer caloriferele la montaj este explicat în ghidul despre dimensionarea caloriferelor. Aerul proaspăt este a doua problemă: o hotă puternică evacuează mult aer, care trebuie să intre de undeva, iar într-un apartament etanș, cu geamuri noi, hota fără aport de aer trage slab și poate inversa tirajul unei centrale cu cameră de ardere deschisă. Instalatorul de gaz și cel de ventilare trebuie să vadă planul împreună.

Materiale și culori unitare

Un open space arată ca un singur spațiu când materialele vorbesc aceeași limbă: fronturile bucătăriei în culoarea sau în lemnul pieselor din living, același metal la mânere, robinet, picioare de lampă și feronerie, aceeași temperatură de culoare la toate becurile. Delimitarea vine din așezare, pardoseală, tavan și lumină, nu din culori diferite pe fiecare zonă, care fragmentează camera. Dacă vrei o culoare puternică, pune-o pe insulă sau pe un singur perete al livingului, ca ancoră, nu pe fronturile bucătăriei și pe canapea deodată. Suprafețele din bucătărie trebuie să arate bine și de aproape, și din canapea, deci blatul, spatele insulei și corpurile suspendate se aleg ca mobilier de living, nu ca echipament tehnic.

Două scenarii frecvente

Apartament de două camere cu bucătărie deschisă

Când spațiul comun are sub 30 m², insula nu încape; soluția este peninsula sau un bar scurt la capătul fronturilor, masa de 4 locuri între bucătărie și canapea, canapeaua dreaptă cu spatele spre masă și televizorul pe peretele opus ferestrei. Depozitarea închisă până în tavan pe peretele bucătăriei compensează lipsa cămării. Lumina se împarte în trei circuite, chiar dacă încăperea este mică, pentru că altfel bucătăria rămâne aprinsă toată seara.

Casă cu living mare și bucătărie în capăt

Aici problema nu este spațiul, ci distanțele: masa ajunge la 6 m de plită, iar livingul pare o sală. Insula adevărată, cu culoar de lucru pe o parte și scaune pe cealaltă, strânge bucătăria într-o zonă compactă; masa se așază lângă insulă, nu la capătul celălalt al camerei; zona de canapea primește un covor mare, pe care stă tot mobilierul, și eventual o bibliotecă joasă așezată perpendicular pe perete, ca graniță. Tavanul coborât doar deasupra bucătăriei și mesei, cu scafă, face spațiul mare să se citească în zone.

Ordinea lucrărilor

1. Expertiza și proiectul, dacă se intervine la pereți sau la gaz.
2. Planul de mobilier cu distanțele de lucru și de trecere, pozițiile insulei, mesei, canapelei și televizorului.
3. Instalațiile: apă și canalizare la insulă, prize pe insulă și pentru electrocasnice, trei circuite de lumină, traseul hotei, caloriferele recalculate.
4. Tavanul coborât pe zone, cu tubulatura și sursele de lumină în el.
5. Pardoselile la aceeași cotă finită, cu linia de trecere în dreptul graniței dintre zone.
6. Mobilierul de bucătărie, apoi masa, canapeaua și covorul, la final textilele și accesoriile.

Greșeli frecvente

• Bucătăria comprimată sub distanțele de lucru, ca să încapă un colțar mai mare.
• Traseul spre balcon prin triunghiul de lucru, cu toată familia trecând pe lângă plită.
• O singură lumină pentru tot spațiul, fără posibilitatea de a stinge bucătăria seara.
• Hota cu recirculare aleasă din comoditate, într-un spațiu în care mirosul ajunge peste tot.
• Insulă fără spate finisat, cu dosul de PAL spre canapea.
• Pardoseli la cote diferite, cu un prag între gresie și parchet în mijlocul camerei.
• Depozitare insuficientă, care lasă blaturile pline permanent la vedere.