Biblioteci și rafturi în living: idei de depozitare

Livingul adună, în timp, tot ce nu are loc în altă parte: cărți, albume, console și jocuri, documente, pături, jucării, cabluri și încărcătoare. Fără depozitare gândită de la început, toate acestea rămân la vedere, iar camera pare mai mică și mai obosită decât este. Un perete de bibliotecă bine proiectat rezolvă problema și, în același timp, dă livingului personalitate mai mult decât orice tablou.

Articolul de față parcurge deciziile în ordine: ce depozitezi, închis sau deschis, cât suportă o poliță și ce înseamnă asta pentru cărți, adâncimi și înălțimi utile, fixarea și ancorarea, inclusiv pe gips-carton, apoi lumina și ordinea din rafturi. Pentru locul bibliotecii în ansamblul camerei, vezi ghidul complet de amenajare a livingului.

Începe cu inventarul

Înainte de a desena rafturi, numără ce ai de pus în ele. Măsoară metrii liniari de cărți pe care îi ai acum și adaugă ce estimezi că vei mai aduna. Scrie separat ce trebuie să stea la vedere (cărțile pe care le citești, câteva obiecte), ce trebuie să fie la îndemână, dar nu la vedere (jocuri, console, documente), și ce se folosește rar (albume, pături de rezervă). Această listă decide proporția dintre rafturi deschise și corpuri închise mai bine decât orice fotografie de inspirație.

Legea locuinței cere pentru o locuință nouă între 2 și 5,5 m² de spații de depozitare, în funcție de numărul de persoane; în apartamentele vechi, debaraua este adesea singura depozitare, iar livingul preia restul. Cu cât casa are mai puțină depozitare în alte camere, cu atât peretele de bibliotecă din living trebuie să aibă mai multe corpuri închise.

Deschis, închis sau combinat

Rafturile deschise

Arată bine cu cărți și cu puține obiecte alese, dau camerei adâncime și culoare și sunt ieftine. Cer însă ordine și curățenie: tot ce pui pe ele se vede, praful se așază pe fiecare poliță, iar un perete întreg de rafturi pline până la refuz devine zgomotos vizual.

Corpurile închise

Ascund dezordinea, protejează de praf și fac camera liniștită. Un perete întreg de uși devine însă apăsător, mai ales într-o cameră mică, și se citește ca un dulap de dormitor mutat în living. Ușile fără mânere, cu deschidere prin apăsare, și fronturile în culoarea peretelui îl fac să dispară.

Combinația care funcționează

Corpuri joase închise pe toată lungimea peretelui, cu un blat utilizabil la înălțime de masă sau de bufet, și rafturi deschise doar deasupra, pe o parte a peretelui sau în jurul televizorului. Partea de jos înghite consolele, jocurile și documentele; partea de sus arată cărțile și câteva obiecte. Proporția se stabilește după inventar, nu după gust: dacă ai mai multe lucruri de ascuns decât de arătat, închisul câștigă.

Cât suportă o poliță

Cărțile sunt grele, iar o poliță încărcată pe toată lungimea cu cărți de format mare poate depăși ușor sarcina pentru care a fost proiectată. Fișa unei biblioteci răspândite, de 80 cm lățime și 28 cm adâncime, dă o sarcină maximă de 30 kg pe poliță. Greutatea unui metru liniar de cărți depinde mult de format și de hârtie: o poliță de 80 cm plină cu albume sau enciclopedii poate ajunge la această limită, în timp ce una plină cu romane de buzunar are rezervă. Cântărește un teanc de cărți de pe raftul tău înainte de a decide. Rafturile mai late decât 80 cm din PAL sau MDF se încovoaie sub cărți chiar sub sarcina admisă; dacă vrei deschideri mai mari, polițele au nevoie de grosime, de material mai rigid (lemn masiv, placaj) sau de un suport intermediar.

Adâncimi și înălțimi utile

• Adâncimea de 28 cm a bibliotecii din exemplu acoperă cărțile obișnuite și albumele de dimensiuni medii. Pentru dosare, console și decodoare este nevoie de corpuri mai adânci, dimensionate după aparatele tale, care se pun jos, unde adâncimea nu deranjează. Rafturile prea adânci sus se umplu cu un al doilea rând de cărți ascuns în spate și adună praf.
• Înălțimea polițelor se reglează după conținut: cărțile de buzunar, romanele, albumele și dosarele au înălțimi diferite, iar polițele reglabile, ca cele patru din exemplul citat, permit adaptarea. O bibliotecă cu polițe fixe la distanțe egale pierde spațiu la fiecare rând.
• Înălțimea totală: biblioteca din exemplu are 202 cm, iar camerele de locuit au, prin lege, cel puțin 2,55 m înălțime liberă. Spațiul de deasupra se poate închide cu un corp suplimentar până în tavan, dar producătorul avertizează că este nevoie de loc între mobilă și tavan pentru ancorare. Bibliotecile până în tavan dau mult spațiu și arată ca un perete zidit, dar polițele de sus se ating doar cu scara.
• Lățimea culoarului din fața bibliotecii: cel puțin 91 cm, lățimea minimă a unei căi de trecere din ghidul NKBA, ca să poți sta în fața rafturilor și să treacă cineva pe lângă tine.

Ancorarea: nu este opțională

O bibliotecă înaltă neancorată se răstoarnă când un copil se cațără pe ea, când tragi de un sertar plin sau când o încarci asimetric. Producătorul bibliotecii din exemplu scrie pe fișa produsului: „Pericol de răsturnare – acest produs trebuie ancorat sigur; folosiți șuruburi și dibluri potrivite peretelui dumneavoastră”. Autoritatea americană pentru siguranța produselor recomandă același lucru pentru orice mobilier înalt și pentru televizoare, cu accent pe locuințele cu copii mici. Ancorarea se face cu colțarele sau chingile din pachet sau cu altele metalice, fixate în perete cu dibluri potrivite materialului peretelui, la partea de sus a mobilei.

Beton și cărămidă

Diblurile obișnuite din plastic cu șuruburi potrivite țin fără probleme o bibliotecă. Atenție la cărămida cu goluri și la BCA, care cer dibluri speciale, mai lungi, sau dibluri chimice.

Gips-carton

Aici deciziile se iau înainte de a cumpăra mobila. Informația tehnică Knauf pentru fixarea sarcinilor pe pereții din plăci (VT03.de) tratează rafturile și dulapurile ca sarcini statice de consolă și dă limitele: pe un perete cu o singură placă de 12,5 mm, până la 40 kg pe metru de lungime de perete; cu placă de 15 mm Diamant sau de 18 mm, până la 70 kg pe metru. Aceste valori sunt pentru obiecte de cel mult 30 cm adâncime; la adâncimi mai mari, sarcina admisă scade. Un diblu de gol Hartmut ține 20 kg într-o placă de 12,5 mm și 45 kg în două plăci de 12,5 mm, iar orice obiect se fixează în cel puțin două puncte.

Pentru o bibliotecă așezată pe podea și doar ancorată împotriva răsturnării, sarcina pe perete este mică și un diblu de gol este suficient. Pentru rafturi suspendate pline cu cărți, limitele de mai sus se ating repede: un raft de un metru plin cu cărți se apropie de limita de 40 kg pe metru. În acest caz, rafturile se fixează în montanții metalici ai peretelui, găsiți cu detectorul, sau peretele primește de la construcție o traversă ori o placă de lemn în zona rafturilor. Dacă biblioteca se montează pe un perete de gips-carton care abia urmează să fie construit, cere constructorului placare dublă sau placă de 15 mm în zona respectivă și o traversă la înălțimea prinderii; costă puțin acum și imposibil după.

Bibliotecă mobilă sau perete zidit

Mobilier de serie

Modular, ieftin, se mută și se completează. Limitările: adâncimi și lățimi fixe, rosturi între module, calitatea materialului la prețurile mici. Pentru chiriași și pentru cine se mută, este alegerea rațională.

Mobilier la comandă

Croit pe perete, din tavan în pardoseală și din colț în colț, cu adâncimi diferite jos și sus, cu nișa televizorului integrată și cu lumina inclusă. Costă mai mult și rămâne în casă la mutare, dar folosește fiecare centimetru și arată ca parte din arhitectură. Cere un plan exact al peretelui, cu prizele, întrerupătoarele și caloriferul, înainte de comandă.

Rafturi zidite sau din gips-carton

Nișele construite din gips-carton, cu polițe din același material sau din lemn, arată ca o parte a peretelui și pot fi vopsite odată cu el. Sunt rigide, nu se mută și cer planificare împreună cu electricianul pentru lumina din nișe. Polițele din gips-carton nu sunt pentru cărți grele; pentru ele, polița se face din lemn sau placaj și se îmbracă.

Lumina în rafturi

Rafturile luminate arată seara ca o vitrină și fac livingul mai adânc. Soluția curentă este banda LED în profil de aluminiu cu difuzor (alegerea profilului și a sursei este explicată în ghidul despre banda LED), lipită sub fiecare poliță sau pe verticală, pe partea din spate a montantului, alimentată dintr-o sursă ascunsă în corpul de jos. Lumina trebuie să cadă pe obiecte, nu în ochi: profilul se montează la marginea din față a poliței, îndreptat spre spate, sau în spate, îndreptat spre perete. Spoturile mici încastrate în polițe sunt alternativa pentru vitrinele cu sticlă. Cablurile și sursa se planifică la montaj, cu o priză în spatele corpului, iar comanda se pune pe un întrerupător separat sau pe dimer, ca lumina din bibliotecă să poată rămâne singura aprinsă seara.

Ordinea în rafturi

O bibliotecă arată bine când nu este plină ochi. Lasă loc liber pe polițe, cam un sfert din lungime, alternează cărțile așezate vertical cu grupuri mici așezate orizontal, pe care pui un obiect, și grupează obiectele în numere impare. Cutiile și coșurile de aceeași culoare, pe rafturile de jos, ascund mărunțișurile și fac rafturile deschise să arate ordonat chiar când nu sunt. Cărțile aranjate după culoare arată spectaculos în fotografii și fac imposibilă găsirea unei cărți; aranjează-le după cum le cauți.

Biblioteca în jurul televizorului

Peretele televizorului este, în multe livinguri, și peretele de depozitare: corpuri joase sub ecran, rafturi sau corpuri suspendate în jurul lui. Nișa în care stă televizorul trebuie să lase, după recomandarea producătorilor, cel puțin 10 cm liberi deasupra, dedesubt și lateral, pentru ventilare, și rezervă pentru următorul televizor, care va fi probabil mai mare. Prizele și tubul de cabluri dintre ecran și corpul de jos se planifică odată cu mobilierul, iar corpul în care stau consola și decodorul are nevoie de ventilare și de spate deschis. Rafturile deschise de lângă ecran se țin aerisite, cu puține obiecte și fără lucruri strălucitoare, care se reflectă în televizorul stins; corpurile închise, în culoarea peretelui, fac ecranul negru mai puțin dominant. Dacă televizorul este punctul central al camerei, biblioteca îl încadrează; dacă vrei ca livingul să nu fie „camera televizorului”, biblioteca se mută pe peretele principal, iar televizorul pe un perete secundar, discuție reluată în articolul despre poziția televizorului.

Rafturi în jurul ușii și al ferestrei

Peretele cu ușa este de obicei pierdut; încadrat cu rafturi puțin adânci pe ambele laturi și deasupra tocului, devine o bibliotecă întreagă fără să ocupe nimic din zona de stat, cu condiția ca adâncimea rafturilor să nu îngusteze trecerea sub lățimea unei căi de circulație. În jurul ferestrei, rafturile pe laturi și o banchetă cu depozitare sub pervaz creează colțul de citit cu cea mai bună lumină din casă; verifică doar că rafturile nu acoperă caloriferul de sub fereastră și că draperiile mai au unde să se strângă. În ambele cazuri, rafturile se opresc la câțiva centimetri de tocul ușii sau al ferestrei, ca să poată fi vopsit și reparat tocul fără demontarea mobilei.

Depozitarea pentru copii în living

Când copiii se joacă în living, jucăriile au nevoie de un loc la înălțimea lor, nu la a părinților: corpuri joase cu uși sau coșuri mari, deschise, pe raftul de jos, pe care copilul le poate umple singur în două minute seara. Sertarele adânci în care se aruncă totul funcționează mai bine decât sistemele de sortare pe care nu le respectă nimeni. Rafturile deschise de la înălțimea copilului se umplu, în practică, cu lucrurile lui; cărțile și obiectele fragile urcă deasupra. Siguranța este partea nenegociabilă: ancorarea bibliotecii de perete, descrisă mai sus, colțuri rotunjite la corpurile joase, uși cu amortizor care nu prind degetele și, la vitrine, sticlă securizată.

Măsurătorile și ordinea montajului

Mobilierul la comandă și cel până în tavan se măsoară după finisaje, nu după plan: pereții reali nu sunt drepți, tavanul nu este orizontal, iar plinta ocupă loc la bază. Montatorul măsoară înălțimea în mai multe puncte și ia valoarea cea mai mică, prevede un soclu reglabil și o bordură de tavan care acoperă diferențele. Prizele și întrerupătoarele de pe peretele bibliotecii se mută sau se integrează în mobilier înainte de montaj, altfel rămân în spatele unui corp sau tăiate pe jumătate de o poliță. Biblioteca se montează după pardoseală și vopsea, dar înainte de plintă, dacă stă lipită de perete, pentru ca plinta să se oprească la ea, nu să rămână în spatele ei. Lumina din rafturi are nevoie de alimentare pregătită în perete, în spatele corpului de jos, cu circuit propriu. Pentru chiriași și pentru cine nu vrea găuri, biblioteca modulară ancorată cu chingi rămâne soluția, cu rafturile grele jos.

Întreținerea

Rafturile deschise se șterg de praf la fiecare curățenie, cărțile se scot și se aerisesc o dată pe an, iar vitrinele cu sticlă au nevoie de curățat pe ambele fețe. Lemnul masiv și furnirul se feresc de soarele direct, care decolorează neuniform; dacă biblioteca stă în fața ferestrei, mută periodic obiectele ca urmele de soare să fie uniforme. Polițele încărcate ani la rând cu aceeași greutate se încovoaie definitiv; întoarcerea lor cu fața în jos la câțiva ani prelungește viața celor din PAL și MDF. Verifică anual strângerea ancorelor de perete și a șuruburilor de îmbinare, mai ales după mutarea mobilei sau după o schimbare de încărcare.

Greșeli frecvente

• Bibliotecă înaltă neancorată, într-o casă cu copii.
• Polițe late din PAL subțire, încovoiate sub cărți după un an.
• Rafturi suspendate pline de cărți pe gips-carton simplu, prinse doar în placă.
• Perete întreg de rafturi deschise, fără niciun corp închis pentru mărunțișuri.
• Prizele și întrerupătoarele acoperite de corpuri, descoperite după montaj.
• Lumina din rafturi fără circuit separat, care se aprinde doar odată cu plafoniera.
• Rafturi adânci sus, cu al doilea rând de cărți uitat în spate.