Unde așezi patul în dormitor

Poziția patului este prima decizie din dormitor și cea care le condiționează pe toate celelalte: unde încape dulapul, pe unde treci noaptea, unde ajung prizele și lămpile de citit, ce vezi când te trezești. Majoritatea dormitoarelor au două sau trei poziții posibile, iar alegerea între ele se face după câteva criterii practice, nu după regulile unei tradiții sau alteia.

Articolul de față parcurge aceste criterii, apoi pozițiile tipice, de la cea clasică la cele de compromis, și cazurile grele: camera îngustă, camera cu două uși, camera cu fereastra pe peretele lung. Pentru restul deciziilor din dormitor, de la dimensiunea patului la lumină și culori, pornește de la ghidul complet de amenajare a dormitorului.

Cele cinci criterii

1. Acces pe ambele laturi

Într-un pat pentru două persoane, fiecare trebuie să se poată culca și ridica fără să îl treacă pe celălalt, inclusiv noaptea, pe întuneric. Asta înseamnă culoar liber pe ambele laturi lungi. Ghidul de planificare NKBA dă lățimea minimă a unei căi de trecere la 91 cm; lângă pat, atât este confortul, iar sub această valoare se poate coborî până la lățimea unui om care merge lateral, cu condiția ca pe acolo să nu se deschidă și o ușă de dulap. Patul lipit cu o latură de perete este soluția pentru o singură persoană sau pentru camerele în care nu există altă variantă; cel care doarme la perete se cațără peste celălalt.

2. Tăblia la un perete plin

Capul patului stă bine la un perete fără ușă, fără fereastră și, ideal, fără calorifer: peretele plin dă stabilitate tăbliei, loc pentru noptiere și aplice pe ambele părți și un fond pe care peretele de accent are sens. Peretele comun cu baia sau cu bucătăria vecinului nu este un perete plin din punct de vedere acustic: dacă ai de ales, pune tăblia la un perete interior liniștit.

3. Ușa în câmpul vizual, nu în ax

Din pat vrei să vezi ușa fără să stai exact în fața ei. Patul în axul ușii înseamnă că oricine deschide ușa te vede primul pe tine și că traseul de intrare dă direct în picioarele patului; patul cu ușa în spatele capului înseamnă că nu vezi cine intră. Poziția bună este în diagonală față de ușă: o vezi, dar nu ești în drum.

4. Fereastra și caloriferul

Sub fereastră, capul patului primește curent de aer de la geam, zgomot de la stradă, lumină dimineața și căldură de la caloriferul care stă aproape întotdeauna acolo. Ghidul OMS pentru zgomotul de noapte stabilește ca valoare-ghid 40 dB în exteriorul ferestrei dormitorului și arată că peste acest nivel apar tulburări de somn; cu capul lângă geam, calitatea ferestrei este singurul lucru între tine și zgomotul străzii. Caloriferul în spatele tăbliei este o greșeală dublă: blochezi căldura și nu mai ajungi la robinet. Dacă fereastra este pe peretele lung și nu există alternativă, patul se pune sub fereastră cu o tăblie înaltă și cu draperii opace, iar caloriferul se mută sau se alege un pat cu tăblie îngustă, care îl lasă liber.

5. Traseul de noapte

De la pat la ușă și de la pat la baie se merge noaptea, pe întuneric, de mai multe ori pe săptămână. Traseul trebuie să fie drept, fără colțuri de mobilă și fără covoare cu marginea ridicată, și luminat de o lumină de veghe sau de un întrerupător la îndemână; licht.de recomandă întrerupător cap-scară sau multiplu la pat tocmai pentru asta. Legea locuinței cere în dormitor cel puțin 2 prize și un comutator; traseul de noapte este motivul pentru care comutatorul trebuie să fie și la pat, nu doar la ușă.

Pozițiile tipice

Poziția clasică: tăblia la peretele opus ușii sau la peretele lateral

În dormitorul dreptunghiular obișnuit, cu ușa pe un perete scurt și fereastra pe celălalt, patul stă cu tăblia la unul dintre pereții lungi, cu acces pe ambele părți, cu ușa vizibilă în diagonală și cu fereastra lateral. Dulapul merge pe peretele scurt de lângă ușă sau pe peretele lung opus patului, dacă rămâne culoarul. Este poziția care respectă toate cele cinci criterii și prima pe care o încerci pe plan.

Patul sub fereastră

Compromisul cel mai frecvent în camerele în care singurul perete lung și plin este cel cu fereastra. Funcționează dacă fereastra începe suficient de sus ca tăblia să stea sub pervaz, dacă draperiile opace rezolvă lumina dimineții și dacă în spatele tăbliei nu stă caloriferul. Avantaj neașteptat: peretele opus rămâne liber pentru dulap pe toată lungimea.

Patul cu o latură la perete

Pentru o persoană, poziția cu o latură lungă la perete eliberează mult din cameră și este firească; patul devine aproape o canapea ziua. Pentru două persoane, este soluția de ultimă instanță a camerelor foarte înguste, cu dezavantajul că unul dintre cei doi se cațără peste celălalt. Dacă ajungi aici, pune la perete partea celui care se trezește mai târziu.

Patul în colț, în diagonală

Arată bine în fotografii și este aproape întotdeauna o risipă: în spatele tăbliei rămâne un triunghi mort de pardoseală, noptierele nu au unde sta, iar camera pierde un colț întreg. Are sens doar într-o cameră mare, cu formă neregulată, în care colțul oricum nu putea fi folosit.

Patul în mijlocul camerei

Cu tăblia liberă, ca în unele hoteluri, patul în mijloc desenează două zone: dormit în față, dressing sau birou în spate, în spatele unei tăblii înalte care ține loc de perete. Cere o cameră lungă și lată, instalații electrice aduse prin pardoseală sau prin tăblie și un pat frumos pe toate părțile. În apartamentele obișnuite nu încape.

Cazurile grele

Camera îngustă

Când lățimea camerei este puțin peste lungimea patului, patul nu încape transversal decât lipit de un perete și cu picioarele spre celălalt; longitudinal, lasă culoare pe ambele părți, dar fură din lungimea camerei. Soluția de verificat pe plan: patul longitudinal, cu tăblia la peretele scurt opus ușii, culoare înguste pe ambele părți, dulapul cu uși glisante, de 150 sau 200 cm lățime în sistemele uzuale, pe peretele lung de lângă ușă, în cadru de 35 cm adâncime dacă cel de 58 cm nu lasă culoar. Un pat cu saltea de 140×200 cm în loc de 160×200 cm câștigă 20 cm de culoar, uneori exact cei care lipsesc. Mai multe soluții pentru aceste camere sunt în articolul despre dormitorul mic.

Camera cu două uși

Dormitorul cu ușă spre hol și ușă spre baie sau spre balcon pierde doi pereți pentru tăblie. Patul merge pe unul dintre pereții rămași, cu ambele uși vizibile din pat și cu traseul dintre ele liber: nimeni nu trebuie să ocolească patul ca să ajungă de la o ușă la alta. Dacă singurul perete plin rămas este cel cu fereastra, se aplică varianta de sub fereastră.

Camera cu fereastra pe peretele lung

Fereastra pe peretele lung lasă trei pereți scurți sau ocupați pentru pat. Fie tăblia stă pe peretele scurt opus ușii, cu patul longitudinal, fie sub fereastră, cu dulapul pe peretele lung opus. Regula de departajare: cea care lasă culoarul spre baie liber și dulapul deschis fără să lovească patul.

Camera cu perete înclinat

Sub o pantă de acoperiș, patul stă cu tăblia la partea joasă, unde oricum nu te poți ridica în picioare, și cu picioarele spre partea înaltă, ca să te poți așeza și ridica. Înălțimea liberă deasupra pernei trebuie să permită statul în capul oaselor fără să te lovești; dormitorul din mansardă are reguli proprii, tratate pe site-ul nostru dedicat spațiilor de sub acoperiș.

Spațiul din jurul patului, pe cifre

Un calcul simplu arată dacă poziția aleasă încape. Ia lățimea camerei și scade: cadrul patului (mai lat decât salteaua cu o palmă sau două, după fișa lui), culoarul de pe fiecare parte și adâncimea dulapului dacă stă pe o latură. Într-un dormitor de 12 m², suprafața minimă legală pentru dormitorul unei locuințe de două persoane, de exemplu 3,0 × 4,0 m, un cadru de pat de 180 cm lățime transversal pe latura de 3 m lasă câte 60 cm pe fiecare parte, suficient pentru a trece, dar nu pentru un dulap; dulapul merge atunci pe peretele de la picioare, cu culoarul lui propriu. Ghidul NKBA ia ca deschidere liberă minimă a unei uși 81 cm, iar Legea locuinței cere coridoare de 120 cm; culoarul principal al dormitorului, cel de la ușă la pat, câștigă dacă nu coboară sub lățimea ușii.

Ce decide poziția patului mai departe

• Prizele și întrerupătoarele: două prize pe fiecare parte a patului, la înălțimea noptierei, și comutatorul de la pat se trasează în peretele tăbliei, înainte de tencuială. Dacă poziția patului se schimbă după ce pereții sunt gata, prizele rămân în locul greșit.
• Lămpile de citit: aplice sau pendule pe peretele tăbliei, câte una pe fiecare parte, cu întrerupător propriu la pat.
• Peretele de accent: lemnul, tapetul sau culoarea merg pe peretele tăbliei; dacă patul se mută, accentul rămâne orfan. Opțiunile sunt în articolul despre peretele din spatele patului.
• Dulapul: peretele rămas liber și culoarul din fața lui decid între uși batante și glisante și între adâncimea de 58 și cea de 35 cm; vezi articolul despre dressingul din dormitor.
• Covorul: iese de sub pat pe ambele laturi și la picioare cu cel puțin lățimea unui pas, ca să nu cobori pe pardoseala rece.

Patul și fereastra: trei situații

Relația dintre pat și fereastră decide lumina de dimineață, curentul și priveliștea, și de aceea merită tratată separat de restul criteriilor.

Fereastra lateral

Varianta bună: lumina vine din lateral, nu în ochi, nu în spate; draperiile se trag fără să treci peste pat; caloriferul de sub fereastră rămâne liber. Singura atenție este distanța dintre pat și calorifer, care nu trebuie să fie atât de mică încât să dormi lipit de el iarna.

Fereastra la picioare

Dimineața, soarele bate direct în față; seara, din pat vezi fereastra și cerul, ceea ce multora le place. Funcționează cu draperii opace de calitate, montate pe o galerie care depășește fereastra, și cu un rulou în toc pentru fanta de lumină. Dacă sub fereastră stă caloriferul, între picioarele patului și el rămâne culoarul de trecere, nu o comodă.

Fereastra la cap

Compromisul tratat mai sus: tăblia sub pervaz, draperii opace, calorifer eliberat. Un avantaj trecut cu vederea: cu fereastra la cap, peretele opus este liber pe toată lățimea pentru dulap sau pentru televizor, iar camera îngustă capătă adâncime. Dezavantajul care nu se rezolvă: zgomotul străzii la o palmă de pernă.

Patul și ușile dulapului

Conflictul cel mai des descoperit după montaj este între ușile batante ale dulapului și pat. O ușă batantă de 50 cm, deschisă la 90 de grade, plus persoana care stă în fața ei, cere peste un metru liber în fața dulapului; dacă dulapul stă pe peretele lateral, acest metru se ia din culoarul de pe acea parte a patului. Trei ieșiri: uși glisante, care nu cer nimic în față; dulapul mutat pe peretele de la picioare, unde culoarul oricum există; sau patul mutat cu 20–30 cm spre peretele opus, dacă pe acea parte culoarul permite. Decizia se ia pe plan, cu arcul ușii desenat, nu în showroom.

Ce vezi din pat

Ultimul criteriu, cel mai des uitat: primul lucru pe care îl vezi dimineața și ultimul seara este peretele din fața patului. Dacă acolo stă un dulap masiv, o ușă de baie sau un televizor negru, asta vezi în fiecare zi. Dacă acolo stă fereastra, un tablou, o comodă joasă cu o plantă sau pur și simplu un perete liniștit, camera se simte altfel. Când două poziții sunt la fel de bune după celelalte criterii, alege-o pe cea cu priveliștea mai bună din pat.

Verificarea pe plan, pas cu pas

1. Desenează camera la scară, cu ușa și arcul ei, fereastra, caloriferul, prizele și întrerupătorul existente.
2. Decupează patul la dimensiunea cadrului (nu a saltelei) și dulapul cu arcul ușilor batante sau cu dreptunghiul ușilor glisante.
3. Așază patul în poziția clasică și verifică cele cinci criterii: acces pe ambele părți, tăblia la perete plin, ușa vizibilă în diagonală, fereastra și caloriferul libere, traseul de noapte drept.
4. Așază dulapul pe peretele rămas și verifică dacă ușile se deschid fără să atingă patul și dacă în fața lor rămâne loc pentru un om.
5. Măsoară culoarele: cel principal, de la ușă la pat, nu mai îngust decât ușa; cel de pe cealaltă parte a patului, cel puțin cât trece un om lateral.
6. Dacă nu merge, încearcă pe rând: patul longitudinal, patul sub fereastră, dulapul cu uși glisante, salteaua cu 20 cm mai îngustă, patul cu o latură la perete. În această ordine, pentru că fiecare pas renunță la ceva mai important decât precedentul.
7. Marchează poziția câștigătoare pe pardoseală cu bandă de hârtie și trăiește două zile cu ea înainte de a chema electricianul.

Zece minute pe hârtie înlocuiesc luni de mers pe lângă un pat prost așezat; iar dacă nicio variantă nu funcționează, problema nu este poziția, ci dimensiunea patului sau a dulapului, și atunci acolo se taie.

Greșeli frecvente

• Patul în axul ușii, cu traseul de intrare în picioarele patului.
• Caloriferul în spatele tăbliei, cu robinetul de neatins și căldura blocată.
• Ușa dulapului care lovește patul, descoperită după montaj.
• Patul în diagonală într-o cameră mică, cu un triunghi mort în spate.
• Prizele trasate înainte de a decide poziția patului, apoi prelungitoare pe sub pat.
• Un singur culoar la un pat pentru două persoane, fără să fi încercat varianta longitudinală.