Dormitor mic: cum câștigi spațiu

Dormitorul mic este frecvent, nu excepția: camera de sub 12 m² dintr-un bloc vechi, dormitorul al doilea dintr-un apartament nou, camera de sub pantă. Legea locuinței cere pentru dormitorul unei locuințe de două persoane 12 m², iar multe dormitoare reale sunt sub acest prag. Într-o astfel de cameră, fiecare decizie are consecințe: 20 cm în plus la pat înseamnă un culoar în minus, un dulap adânc înseamnă o ușă care nu se deschide.

Vestea bună este că dormitorul are o singură funcție obligatorie, dormitul, și că pentru ea nu trebuie decât un pat bun și loc să ajungi la el. Articolul de față arată, în ordinea impactului, de unde se câștigă spațiu: patul, depozitarea, dulapul, lumina, oglinzile și culorile. Pentru regulile generale ale camerei, pornește de la ghidul complet de amenajare a dormitorului.

Întâi scoate, apoi adaugă

Înainte de orice soluție inteligentă, lista a ceea ce nu trebuie să fie în dormitorul mic: biroul, dacă se poate muta în living; al doilea fotoliu; comoda înaltă cu televizor; cuierul; coșul de rufe; cărțile pe care nu le citești în pat. Dormitorul mic funcționează când conține patul, depozitarea hainelor și două suprafețe mici de pus lucruri, și nimic altceva. Tot ce rămâne după această triere primește loc; tot ce intră peste trebuie să scoată altceva.

Patul: dimensiunea și poziția

Cât de mare

Pentru două persoane, 160×200 cm este confortul și 140×200 cm compromisul care câștigă 20 cm de culoar; ghidul de mărimi al unui producător răspândit listează și formatul 120×190 cm „pentru dormitoarele mai mici, în care nu încape un pat dublu”, potrivit pentru o persoană care vrea loc sau pentru camera de oaspeți. Pentru o persoană, 90×200 cm cu o latură la perete eliberează mai mult de jumătate din cameră. Cadrul contează mai mult decât salteaua: alege un pat fără tăblie lată și fără ramă proeminentă, cu picioare înalte prin care se vede pardoseala; cei 20–30 cm pe care îi fură o tăblie masivă sunt exact culoarul care lipsește.

Unde

În camera mică, poziția patului se alege după culoarele de trecere, nu după reguli: se încearcă pe plan varianta transversală cu acces pe ambele părți, apoi cea longitudinală cu tăblia la peretele scurt, apoi cea cu o latură la perete. Ghidul de planificare NKBA dă lățimea minimă a unei căi de trecere la 91 cm; într-un dormitor mic, acest culoar există o singură dată, de la ușă la pat și la dulap, iar pe cealaltă parte a patului se acceptă atât cât trece un om lateral. Toate variantele sunt în articolul despre unde așezi patul.

Patul care depozitează

Sub un pat de 160×200 cm sunt peste trei metri pătrați de pardoseală nefolosită. Patul cu somieră rabatabilă și ladă ia lenjeria de pat, păturile și hainele de sezon din dulap și le pune acolo; patul cu sertare laterale face același lucru dacă există culoar pentru a trage sertarele. Patul înalt, cu depozitare pe toată înălțimea de sub saltea, este soluția extremă pentru o persoană. Prețul este un pat mai greu, mai înalt și, la ladă, nevoia de loc liber pe o latură pentru a ridica somiera.

Depozitarea pe verticală

Într-o cameră mică, pardoseala este rară și pereții sunt gratis. Cu tavanul la 2,55 m, înălțimea minimă legală, deasupra oricărui dulap de 201 cm rămâne o jumătate de metru, deasupra ușii aproape o jumătate de metru, deasupra tăbliei toată înălțimea.

• Dulapul până în tavan, cu bordura care închide fâșia de deasupra, în loc de cutii la vedere.
• Rafturi sau corpuri suspendate deasupra patului, cu adâncime mică și bine fixate: deasupra capului nu stau lucruri grele, iar pe gips-carton se respectă limitele producătorului de plăci.
• Raftul de deasupra ușii, pe toată lățimea peretelui, pentru valize, cutii și pături; nu se vede din pat și nu ocupă nimic.
• Noptiera suspendată sau raftul îngust fixat pe tăblie, în loc de noptiera cu picioare, care eliberează pardoseala și face curățenia ușoară.
• Cârlige și bare pe interiorul ușii camerei și a dulapului, pentru halate, genți și curele.

Orice mobilier înalt se ancorează de perete, cu atât mai mult într-o cameră în care totul stă aproape de pat; autoritățile pentru siguranța produselor o recomandă pentru tot mobilierul înalt, mai ales în casele cu copii.

Dulapul puțin adânc, cu uși glisante

Dulapul este piesa care decide dacă în dormitorul mic se poate circula. Două decizii fac diferența. Prima este adâncimea: sistemele modulare răspândite oferă cadre de 35 cm pe lângă cele de 58 cm; la 35 cm nu încap umerașele perpendiculare, dar încap barele paralele cu peretele, rafturile și sertarele, iar dulapul iese cu 23 cm mai puțin în cameră. A doua este ușa: ușile glisante, de 150 sau 200 cm în perechi, nu cer nimic în fața dulapului, spre deosebire de cele batante, de 25 sau 50 cm, care cer ușa deschisă plus un om. Combinația cadru de 35 cm cu uși glisante până în tavan (cu cei 4 cm necesari deasupra, după ghidul producătorului) este, de departe, cea mai bună soluție pentru peretele lung al unui dormitor îngust. Dacă hainele lungi pe umerașe nu încap paralel, un singur corp de 58 cm la capătul cel mai puțin circulat rezolvă. Organizarea interiorului este în articolul despre dressingul din dormitor.

Lumina care deschide camera

O singură plafonieră în mijlocul tavanului face o cameră mică să pară și mai mică, pentru că luminează centrul și lasă pereții în umbră. licht.de notează că mai multe corpuri de iluminat fac atmosferă, că lumina indirectă este plăcută și că lumina liniară cu benzi LED face camerele să pară mai mari. Tradus pentru dormitorul mic:

• Lumină pe pereți, nu pe pardoseală: aplice, o bandă LED în spatele tăbliei sau în scafa de deasupra dulapului, lumină care spală peretele și împinge vizual limitele camerei.
• Lămpile de citit pe perete, nu pe noptieră, ca să rămână loc pe noptieră; licht.de le cere oricum la pat, cu întrerupător cap-scară pentru lumina generală.
• Fără lampă de podea: ocupă pardoseală și se răstoarnă.
• Dimer pe tot, ca seara camera să poată fi aproape întunecată, cu doar o linie de lumină în spatele tăbliei.

Legea locuinței cere minimum 2 prize în dormitor; în camera mică, unde fiecare priză liberă contează și prelungitoarele nu au unde sta, planifică două pe fiecare parte a patului, în peretele tăbliei, înainte de tencuială.

Oglinzile și fereastra

O oglindă mare, de înălțimea unei uși, pe peretele perpendicular pe fereastră, amplifică lumina de zi și adâncimea camerei. Pe ușile glisante ale dulapului, oglinda acoperă doi metri de perete fără să ocupe nimic; dezavantajul este că te vezi din pat, ceea ce nu toată lumea suportă, și că o oglindă în fața ferestrei reflectă strada, nu camera. Fereastra se lasă liberă: fără mobilă în fața ei, cu galeria montată aproape de tavan și mai lată decât tocul, ca draperiile trase să stea pe perete și fereastra să pară mai mare. Perdelele până la podea alungesc peretele; cele până la pervaz îl taie.

Culorile care deschid

Culorile deschise reflectă mai multă lumină și fac camera să pară mai mare, culorile închise o strâng; producătorii de vopsele exprimă acest lucru prin valoarea de reflexie a luminii (LRV), pe o scară de la 0 la 100, și recomandă pentru camerele spre nord, care primesc cea mai puțină lumină, culori cu subton cald și LRV mai mare. Pentru dormitorul mic, regula este o singură culoare deschisă pe pereți și pe tavan, dulapul în aceeași culoare, textilele în două tonuri apropiate și, dacă vrei un accent, doar pe peretele din spatele patului, pe care nu îl vezi când stai în pat. Pardoseala în ton deschis și continuă (fără prag și fără covor mic în mijloc) lungește camera; un covor, dacă îl pui, iese de sub pat pe ambele părți. Ce culori nu obosesc și cum le testezi sunt în articolul despre culorile pentru dormitor.

Dormitorul mic pentru două persoane: un exemplu

Cameră de 2,8 × 3,6 m, cu ușa pe peretele scurt și fereastra pe celălalt perete scurt. Patul de 160×200 cm așezat transversal pe lățimea de 2,8 m lasă pe fiecare parte doar cât trece un om lateral și nicăieri loc de dulap. Soluția: patul longitudinal, cu tăblia la peretele scurt de la fereastră (sub pervaz, cu draperii opace), culoare egale pe ambele părți, dulapul de 35 cm adâncime cu uși glisante pe porțiunea peretelui lung dintre picioarele patului și ușă, nu pe lângă pat, până în tavan, noptiere suspendate, aplice de citit și bandă LED în spatele tăbliei, raft deasupra ușii. Culoarul principal, de la ușă la pat, rămâne lat cât ușa, pe care ghidul NKBA o ia la cel puțin 81 cm deschidere liberă. Pe plan, cu hârtie și foarfecă, verificarea durează zece minute; după livrare, corectarea durează luni.

Mobilier care face două lucruri

În camera mică, fiecare piesă trebuie să justifice pardoseala pe care stă, de preferință de două ori. Patul cu ladă depozitează. Noptiera cu sertar adânc ține loc de comodă. Bancheta de la picioarele patului, cu capac, ține pături și pantofi și e locul unde te încalți. Tăblia cu poliță ține loc de noptieră și de raft de cărți. Oglinda de pe ușa dulapului ține loc de oglindă de perete. Biroul rabatabil, dacă biroul chiar trebuie să fie aici, dispare în perete când nu lucrezi. Ce nu face două lucruri, cum sunt fotoliul decorativ, măsuța de toaletă sau cuierul cu picior, nu intră.

Ce nu merge în dormitorul mic

Câteva soluții arată bine în fotografii și eșuează în camera de 10 m². Patul în mijlocul camerei, cu acces pe ambele părți și spațiu în jur: cere o cameră de două ori mai mare. Patul în diagonală: pierde un colț întreg. Televizorul pe perete în fața patului: aduce o suprafață neagră de un metru într-o cameră care are nevoie de perete liniștit și de somn. Draperiile grele, în două straturi, pe o galerie masivă: închid camera; un rulou opac în toc și o perdea ușoară fac același lucru în 5 cm. Mobilierul închis la culoare și lucios: strânge și reflectă dezordinea. Și tapetul cu model mare pe toți pereții: într-o cameră mică se citește ca o cutie împachetată.

Ordinea deciziilor în camera mică

1. Trierea: ce nu trebuie să fie în dormitor pleacă în altă cameră sau din casă.
2. Patul: dimensiune, cadru subțire, ladă sau sertare, poziție verificată pe plan în toate cele trei variante.
3. Dulapul: adâncime de 35 cm unde culoarul cere, uși glisante, până în tavan, în culoarea peretelui.
4. Instalațiile: prize în perechi la pat, întrerupător cap-scară, alimentare pentru banda LED din spatele tăbliei, priză pentru lumina din dulap.
5. Lumina pe pereți, cu dimer, fără lampă de podea.
6. Culoarea, una singură și deschisă pe fond, oglinda pe peretele potrivit, textilele în tonuri apropiate.

Fereastra, caloriferul și aerul

În camera mică, fereastra este și singura sursă de aer, și mobilierul nu are voie să o blocheze: patul sub fereastră se oprește sub pervaz, dulapul nu trece peste toc, iar canatul se deschide complet, nu doar rabatat, pentru aerisirea scurtă și intensă de dimineață. Caloriferul de sub fereastră rămâne liber pe toată lungimea, cu robinetul la îndemână; o comodă sau o tăblie în fața lui blochează căldura exact în camera în care nu există alt calorifer. Dacă pervazul este adânc, el devine singura suprafață de pus lucruri care nu costă pardoseală: cărți, o plantă, telefonul. Draperiile opace, aproape obligatorii pentru somn, se montează pe o galerie care depășește fereastra, dar nu peste calorifer: se opresc deasupra lui sau se înlocuiesc cu un rulou în toc, ca aerul cald să urce liber.

Dormitorul mic pentru un copil sau pentru un oaspete

Aceeași cameră de 9–10 m² schimbă complet regulile după cine doarme în ea. Pentru o persoană, patul de 90×200 cm cu o latură la perete și cu sertare dedesubt eliberează mai mult de jumătate din cameră, iar restul primește biroul și dulapul fără compromisuri; patul înalt, cu birou sau dulap dedesubt, dublează practic suprafața pentru un adolescent. Pentru camera de oaspeți folosită rar, patul rabatabil în perete sau canapeaua extensibilă lasă camera liberă în restul anului. Pentru doi adulți, în schimb, camera de 9 m² cere toate soluțiile din acest articol deodată și, de multe ori, o decizie mai mare: schimbarea destinației camerelor, cu dormitorul în camera mai mare și livingul în cea mică, pentru că dormitorul are nevoie de pat și culoare, iar livingul se adaptează.

Și un cuvânt despre ușă: ușa camerei mici care se deschide spre interior consumă aproape o jumătate de metru pătrat în arcul ei și, de multe ori, exact locul unde ar fi stat dulapul. Ușa glisantă pe șină exterioară, pe peretele holului, sau ușa care se deschide spre hol, acolo unde holul permite, redă acest spațiu dormitorului. Este o lucrare mică, dar se face la renovare, odată cu tocurile, nu după.

Greșeli frecvente

• Pat cu tăblie masivă și ramă lată, care fură culoarul.
• Dulap de 58 cm cu uși batante pe peretele lung al unei camere înguste.
• Mobilier jos și lat în loc de înalt și îngust.
• Plafonieră unică și lampă de podea în colț.
• Covor mic în mijloc, care taie pardoseala în bucăți.
• Biroul păstrat în dormitor „pentru orice eventualitate”.
• Oglindă în fața ferestrei, care reflectă blocul de vizavi.