Cum amenajezi livingul: ghid complet

Livingul este camera în care se adună cele mai multe funcții ale casei: stai de vorbă, te uiți la film, mănânci cu musafirii, uneori lucrezi, iar copiii se joacă pe covor. Tocmai de aceea este și camera în care greșelile de amenajare se văd cel mai repede: o canapea prea mare care blochează trecerea, un televizor montat prea sus, un covor pe care nu încape nimic sau o singură lustră în mijlocul tavanului care face totul plat și obositor.

Ghidul de față adună tot ce ține de categoria amenajarea livingului: cu ce începi, cum împarți camera în zone, cum așezi canapeaua și scaunele, unde pui televizorul, ce dimensiune are covorul, cum rezolvi depozitarea, cum construiești lumina pe straturi și cum alegi culorile și materialele. Fiecare temă mare are și un articol propriu, mai detaliat, la care trimitem pe parcurs.

O precizare înainte de a începe: aici vorbim despre planificare și alegere, adică despre ce pui, unde și de ce. Execuția lucrărilor de finisaj, de la tencuială la pardoseală și instalații, este subiectul site-ului nostru soră, pe care îl vom aminti doar acolo unde decizia de amenajare depinde direct de ea.

Începe cu măsurători, nu cu inspirație

Majoritatea livingurilor nefuncționale au în spate aceeași poveste: mobila a fost aleasă după poze, nu după cameră. Înainte de orice decizie, măsoară încăperea și desenează un plan la scară, chiar și de mână, pe hârtie milimetrică. Treci pe el tot ce nu se poate muta: ferestrele și direcția lor, ușile și sensul de deschidere, caloriferele, prizele, întrerupătoarele, locul de lampă din tavan, racordul de televiziune și internet, nișele și stâlpii.

Ce dimensiuni ai de fapt

Un reper util pentru a înțelege dacă lucrezi cu o cameră mică sau generoasă vine din Legea locuinței nr. 114/1996. Anexa ei cu exigențe minimale cere pentru camera de zi cel puțin 18 m² la locuințele pentru 1–3 persoane, 19 m² pentru 4 persoane și 20 m² pentru 5, iar înălțimea liberă minimă a camerelor de locuit este 2,55 m. Aceleași exigențe prevăd pentru camera de zi cel puțin 3 prize, un comutator și un loc de lampă. Sunt valori minime pentru locuințe noi, nu recomandări de confort, dar îți arată ordinul de mărime: un living de 16 m² dintr-un bloc vechi este, prin definiție, un spațiu strâmt, în care fiecare centimetru de trecere contează.

Întrebările care decid amenajarea

• Cine folosește camera și când? Un cuplu care se uită seara la film are nevoie de alt living decât o familie cu doi copii mici și bunici în vizită.
• Ce funcții trebuie să încapă? Relaxare și conversație, televizor, loc de luat masa, loc de lucru ocazional, joacă, depozitare. Scrie-le în ordinea importanței: când nu încap toate, renunți la ultimele, nu la primele.
• De unde vine lumina naturală? Orientarea ferestrelor decide unde pui zona de citit, unde nu pui televizorul și ce culori vor arăta bine.
• Ce rămâne pe loc? Caloriferele, prizele și racordul TV sunt scumpe de mutat după finisaje. Dacă renovezi, acum este momentul să le regândești, nu după ce mobila e la locul ei.

Zonele livingului și circulațiile

Un living funcționează bine când fiecare activitate are locul ei și când se poate trece dintr-un loc în altul fără să ocolești mobila. Gândește camera în zone, nu ca pe o singură încăpere în care împingi mobilele la perete.

Zona de relaxare și conversație

Este nucleul livingului: canapeaua, fotoliile și măsuța dintre ele. Oamenii stau de vorbă confortabil când se văd fără să întoarcă capul, deci piesele de șezut se așază în jurul unui centru comun, în L sau față în față, nu înșirate pe un singur perete. Măsuța de cafea stă la o lungime de braț de canapea: suficient de aproape ca să pui paharul fără să te ridici, suficient de departe ca să treci printre ele.

Zona de televizor

De cele mai multe ori se suprapune cu zona de relaxare, dar nu trebuie să o domine. Televizorul se așază pe peretele pe care nu bate direct lumina ferestrei și la o distanță corectă de locul principal de șezut. Detaliile, de la înălțime la distanța în funcție de diagonală, sunt în articolul despre unde montezi televizorul.

Zona de luat masa

Dacă livingul găzduiește și masa, ea are nevoie de spațiu în jur, nu doar de blatul propriu-zis. Ghidul de planificare al NKBA, folosit la proiectarea bucătăriilor și a locurilor de luat masa, dă repere clare: pentru fiecare persoană așezată la o masă de 76 cm înălțime se prevede un spațiu de 61 cm lățime și 46 cm adâncime pentru genunchi; în spatele scaunului, dacă nu trece nimeni, ajung 81 cm de la marginea mesei la perete, dar dacă pe acolo se circulă e nevoie de 91 cm pentru a trece strecurat și de 112 cm pentru a trece normal. Tradus: o masă de 80 cm lățime lipită de un culoar de trecere cere, cu tot cu scaune și circulație, aproape 3 m de lățime a camerei (80 cm masa, 112 cm culoarul din spatele unui scaun, 81 cm în spatele celuilalt).

Culoarele de trecere

Același ghid NKBA stabilește lățimea minimă a unei căi de trecere la 91 cm. Este o valoare bună și pentru living: între spătarul canapelei și perete, între fotoliu și bibliotecă sau între masă și ușa de balcon lasă cel puțin atât. Legea locuinței cere pentru coridoarele din interiorul locuinței 120 cm, iar o ușă obișnuită are, după NKBA, o deschidere liberă de cel puțin 81 cm: dacă traseul de la ușa camerei la balcon trece prin living, el nu trebuie să fie mai îngust decât ușa prin care intri.

Zona de lucru și zona de joacă

Un birou mic într-un colț luminat natural sau un covor moale cu un dulap jos pentru jucării sunt zone care funcționează dacă au limite clare: o bibliotecă pusă perpendicular pe perete, un covor diferit sau o lampă proprie. Când livingul servește și ca birou permanent, subiectul este tratat separat, în categoria Birou acasă.

Canapeaua și locurile de șezut

Canapeaua este cea mai mare piesă din living și cea care stabilește scara tuturor celorlalte. Două greșeli se repetă: canapeaua prea mare pentru cameră și canapeaua prea mică pentru numărul de oameni care o folosesc zilnic.

Dimensiuni care contează

Ca să înțelegi ce înseamnă cifrele din fișa unui produs, iată un exemplu real: o canapea cu trei locuri dintr-o gamă răspândită are 228 cm lățime totală, 95 cm adâncime și 83 cm înălțime, dar șezutul propriu-zis are 180 cm lățime, 60 cm adâncime și 45 cm înălțime. Diferența dintre lățimea totală și lățimea șezutului o fac brațele: aproape jumătate de metru care ocupă loc în cameră fără să ofere loc de stat. Când compari modele, compară șezutul, nu gabaritul.

• Adâncimea șezutului decide postura: un șezut adânc invită la stat tolănit, cu picioarele sub tine; unul mai puțin adânc ține spatele drept și e mai confortabil pentru persoanele scunde și pentru cei în vârstă.
• Înălțimea șezutului contează pentru ridicat: cu cât e mai jos, cu atât te ridici mai greu de pe canapea, mai ales după o anumită vârstă.
• Brațele late sunt comode pentru a sprijini cotul, dar fură din lățimea utilă într-o cameră mică.

Canapea dreaptă, colțar sau două canapele

Colțarul folosește bine un colț și dă multe locuri, dar fixează amenajarea: odată așezat, nu se mai mută ușor și blochează adesea o fereastră sau o ușă de balcon. Două canapele față în față sau o canapea și două fotolii sunt mai flexibile și mai bune pentru conversație. Într-un living îngust, o canapea dreaptă cu fotolii ușoare, care se mută după nevoie, bate aproape întotdeauna un colțar masiv. Criteriile complete de alegere, de la structură și spumă la țesături și clasele lor de rezistență, sunt în articolul despre cum alegi canapeaua.

Așezarea față de perete și de fereastră

Canapeaua nu trebuie lipită de perete dacă ai loc: câțiva centimetri în spate și o consolă îngustă cu o lampă fac camera mai adâncă. Dacă o pui cu spatele la fereastră, verifică două lucruri: că nu acoperă caloriferul și că lumina nu îți vine din spate când te uiți la televizor, ceea ce creează reflexii pe ecran.

Televizorul: unde și cât de mare

Televizorul se dimensionează după distanța de la care te uiți, nu după cât încape pe perete. Samsung recomandă să înmulțești diagonala în inch cu 1,2 ca să obții distanța de vizionare în inch, pornind de la un câmp vizual de 40° ocupat de ecran: pentru un televizor de 55″ rezultă circa 1,7 m, pentru 65″ circa 2 m, pentru 75″ circa 2,3 m. Unghiul de 40° este cel recomandat de THX pentru o experiență de cinema; SMPTE recomandă 30°, mai relaxant pentru vizionare obișnuită, ceea ce înseamnă o distanță mai mare la aceeași diagonală, sau o diagonală mai mică la aceeași distanță.

Înălțimea se stabilește după ochii celui așezat: Samsung indică centrul ecranului la circa 107 cm de pardoseală pentru o persoană de 1,68 m așezată pe o canapea obișnuită, cu recomandarea de a măsura nivelul ochilor exact pe canapeaua ta. Deasupra unei comode, ecranul se montează la 10–15 cm peste blat, iar în jurul televizorului rămân cel puțin 10 cm liberi pentru ventilare. Toate detaliile, inclusiv despre suportul VESA și cabluri, sunt în articolul despre poziția televizorului în living.

Covorul: dimensiunea decide, nu modelul

Covorul este piesa care leagă zona de relaxare și o separă vizual de restul camerei. Cel mai des este ales prea mic. Ghidul de dimensiuni al unui producător de covoare arată cele trei așezări uzuale: covor centrat între mobile, de 170×240 sau 200×300 cm; picioarele din față ale canapelei și fotoliilor pe covor, ceea ce cere 200×300 sau 250×350 cm, cu covorul cu circa 20 cm mai lat decât canapeaua de fiecare parte; și tot mobilierul pe covor, de la 250×350 până la 350×450 cm, cu cel puțin 15 cm între canapea și marginea covorului.

Regula practică: covorul trebuie să fie mai lat decât canapeaua pe care o ancorează. Un covor de 160×230 cm sub o canapea de 230 cm arată ca un preș. Cum alegi între formate, materiale și înălțimi ale firului este în articolul despre covorul în living.

Depozitarea: unde pui tot ce nu vrei să vezi

Livingul adună lucruri: cărți, console, jocuri, pături, documente, cabluri. Fără depozitare planificată, totul rămâne la vedere și camera pare mai mică și mai agitată decât este.

Deschis, închis sau combinat

Rafturile deschise sunt bune pentru cărți și obiecte frumoase, dar strâng praf și cer ordine. Corpurile închise ascund dezordinea, dar un perete întreg de uși devine apăsător. Combinația care funcționează aproape mereu: corpuri joase închise pe toată lungimea peretelui, cu blat utilizabil, și rafturi deschise doar în zona de deasupra, pe o parte a peretelui.

Ce suportă o poliță

Cărțile sunt grele. Fișa unei biblioteci răspândite, de 80 cm lățime și 28 cm adâncime, indică o sarcină maximă de 30 kg pe poliță, iar producătorul avertizează că piesa trebuie ancorată de perete din cauza pericolului de răsturnare. Aceeași recomandare o dă și autoritatea americană pentru siguranța produselor pentru orice mobilier înalt și pentru televizoare, mai ales în casele cu copii. Când desenezi peretele de depozitare, lasă loc între mobilă și tavan pentru fixare și verifică din ce este făcut peretele: fixarea în gips-carton cere alte dibluri decât în cărămidă sau beton. Soluțiile, de la bibliotecă liberă la perete zidit cu rafturi, sunt în articolul despre biblioteci și rafturi în living.

Lumina: trei straturi, nu o lustră

O singură sursă în mijlocul tavanului luminează uniform și plictisitor, lasă colțurile întunecate și nu este bună nici pentru citit, nici pentru film. Livingul are nevoie de lumină pe straturi, comandate separat.

Lumina generală

Este fondul: plafonieră, spoturi încastrate, aplice îndreptate spre tavan sau un profil LED ascuns într-o scafă. Rolul ei este să îți permită să faci curat, să găsești lucrurile și să eviți contrastele dure. Dacă tavanul va fi coborât cu gips-carton, banda LED în profil și spoturile se planifică înainte de placare; execuția lor, cu detaliile despre profile și surse, este descrisă în ghidul despre banda LED în tavan.

Lumina de activitate

Lampa de citit de lângă fotoliu, lampa de pe birou, corpul de deasupra mesei. Asociația industriei de iluminat din Germania, licht.de, arată că sarcinile de citit cer 500 lx la locul de citit, mult peste ce dă o plafonieră la nivelul fotoliului, iar deasupra mesei recomandă corpul de iluminat la 60 cm de blat, cu redare a culorilor de cel puțin Ra 90, ca mâncarea și fețele să arate natural.

Lumina de accent

Spoturi pe un tablou, o bandă LED în bibliotecă, o lampă de podea într-un colț. Nu luminează ca să vezi, ci ca să dea adâncime camerei seara. Este stratul care face diferența dintre un living „corect” și unul plăcut.

Temperatura de culoare și dimerele

Scara producătorilor merge de la 2200 K (lumină foarte caldă, de seară) prin 2700 K (alb cald) și 3000 K (alb neutru) până la 4000 K (alb rece) și 5000 K (lumină de zi). Asociația licht.de definește lumina caldă ca fiind sub 3300 K și recomandă pentru locuință o redare a culorilor de cel puțin Ra 80. Pentru living, alege o singură temperatură de culoare, de regulă 2700 K, pentru toate sursele din cameră, altfel vei avea pete gălbui lângă pete albăstrui. Dimerele pe fiecare strat sunt cea mai ieftină îmbunătățire a atmosferei: aceeași cameră la 100 % și la 30 % sunt două camere diferite.

Prizele și comenzile se planifică acum

Fiecare lampă de podea sau de masă are nevoie de o priză în spatele ei, nu de un prelungitor pe sub covor. Legea locuinței cere minimum 3 prize în camera de zi, dar un living folosit real are nevoie de mult mai multe: lângă canapea pe ambele părți, în spatele televizorului, la birou, lângă fotoliul de citit, la masă. Câte prize îți trebuie și unde se trasează dozele înainte de tencuială sunt explicate în ghidul despre numărul de prize pe cameră. Dacă renovezi, aceasta este decizia care nu se mai poate corecta ieftin după ce pereții sunt gata.

Culori, materiale și textile

Culoarea se alege ultima, nu prima. Întâi stabilești planul, apoi piesele mari, care sunt scumpe și se schimbă rar (canapea, pardoseală, mobilier de depozitare), și abia după aceea culorile pereților și textilele, care se schimbă ușor.

O paletă restrânsă

Un living liniștit are, de regulă, o culoare dominantă pe suprafețele mari, o a doua culoare pe piesele mijlocii și accente mici în a treia. Dacă fiecare obiect aduce altă culoare, camera obosește. Materialele naturale (lemn, in, lână, piatră) iartă mai ușor decât suprafețele lucioase și arată bine și la lumină caldă, și la lumină de zi.

Lumina naturală schimbă culorile

O cameră orientată spre nord primește lumină rece și constantă, care face griurile să pară albăstrui: aici merg tonurile calde. O cameră spre sud sau vest primește lumină caldă și puternică după-amiaza, care încălzește orice culoare. Testează mostrele de vopsea pe peretele real, în mai multe momente ale zilei, nu pe un cartonaș în magazin.

Textilele fac acustica

Un living cu pardoseală dură, pereți goi și ferestre mari sună ca o sală de așteptare. Covorul, draperiile grele, pernele și o canapea tapițată absorb zgomotul și fac conversația și filmul mai plăcute. Dacă ecoul deranjează, textilele sunt prima soluție, nu panourile acustice.

Living deschis spre bucătărie

În multe apartamente noi, livingul și bucătăria formează un singur spațiu. Avantajele sunt lumina și comunicarea; dezavantajele, mirosurile, zgomotul și dezordinea din bucătărie la vedere. Soluția stă în delimitare, fără pereți: insula sau barul ca graniță, pardoseală sau tavan diferit, lumină proprie pentru fiecare zonă și o hotă care chiar evacuează. Distanțele de lucru din bucătărie, de exemplu culoarul de minimum 107 cm între insulă și fronturi, cerut de ghidul NKBA pentru o singură persoană care gătește, trebuie respectate și când bucătăria stă în living. Tot subiectul este în articolul despre livingul open space cu bucătărie.

Ordinea deciziilor

1. Planul la scară cu tot ce nu se mută și cu lista de funcții în ordinea importanței.
2. Instalațiile: prize, comenzi de lumină, racorduri, calorifere. Se decid înainte de finisaje.
3. Zonele și circulațiile: unde stă canapeaua, unde e televizorul, pe unde se trece.
4. Piesele mari: canapea, masă, depozitare. Cu dimensiuni reale, verificate pe plan și la ușa de intrare.
5. Lumina pe straturi, cu dimere și cu prize la fiecare lampă.
6. Covorul, dimensionat după canapea.
7. Culorile, textilele și accesoriile, ultimele și cele mai ușor de schimbat.

Livingul mic

Într-un living sub pragul de 18 m² din Legea locuinței, regulile de mai sus nu se schimbă, dar prioritățile da. Prima este scara mobilierului: o canapea dreaptă cu brațe subțiri și două fotolii ușoare bat un colțar, pentru că lasă pardoseala vizibilă și se pot muta. A doua este înălțimea: mobilierul jos, cu picioare, prin care se vede podeaua, face camera mai mare decât corpurile până în pardoseală. A treia este lumina: mai multe surse mici, pe pereți și pe mobilier, în loc de o plafonieră, și o oglindă mare pe peretele perpendicular pe fereastră, care dublează lumina de zi. Depozitarea urcă pe perete, în rafturi până aproape de tavan, iar pardoseala rămâne cât mai liberă; un covor de dimensiune corectă, nu unul mic, face și aici camera să pară mai mare, pentru că o leagă într-o singură zonă.

Fereastra și draperiile

Fereastra este cea mai valoroasă sursă de lumină și cea mai des sacrificată: o canapea sau un colțar lipit de ea, un calorifer acoperit de draperii grele, o galerie montată exact pe lățimea tocului. Galeria se montează cât mai aproape de tavan și cu o palmă bună mai lată decât fereastra de fiecare parte, astfel încât draperiile trase să stea pe perete, nu pe geam, iar fereastra să pară mai înaltă și mai lată. Draperiile ajung până la podea, nu până la pervaz, și nu acoperă caloriferul când sunt trase; dacă caloriferul stă sub fereastră, draperia se oprește deasupra lui sau se alege o jaluzea în toc, care lasă căldura să circule. Perdeaua translucidă ziua și draperia opacă seara sunt două straturi, ca și lumina: primul filtrează, al doilea închide.

Greșeli frecvente

• Toată mobila pe pereți, cu un gol în mijloc. Camera pare o sală de așteptare, iar oamenii stau prea departe unii de alții.
• Canapeaua măsurată după lățimea totală, nu după șezut, și nemăsurată la ușă, la lift și pe casa scării.
• Televizorul prea sus, deasupra șemineului sau a unei comode înalte, cu gâtul întins seară de seară.
• Covor prea mic, plutind între mobile.
• O singură sursă de lumină, fără dimer, și prelungitoare pe sub covor pentru lămpile de podea.
• Mobilier înalt neancorat, mai ales în casele cu copii mici.
• Culoarea aleasă prima, după un cartonaș, și canapeaua cumpărată după ea.
• Trecerea spre balcon blocată de colțar, singura cale spre singura sursă de aer.